Winter Tri 2015. Partieeeee....

Vine vine triatlonul! Winter Tri! Partieeee! Dupa o iarna prea lunga, eram cu adevarat fericita ca in sfarsit voi savura o portie de swim-bike-run. Ultimul triatlon fusese in Septembrie (dar imi parea ca fusese undeva in Cretacic), si fusese Ironmanul, o cursa de 12 ori mai lunga, asa ca Winter tri-ul de la Izvorani parea o gustica scurta si intensa! Doar asa ...de pofta

Ce sa va zic pentru inceput despre prima proba?...Am alergat ca o cizma, simtind ca trag de mine ca sa nu raman in padure tolanita pe o  pajiste plina de ghioceii. Noroiul era pe alocuri pana la glezne, iar plamanii mei protestau a nesupunere. Ei hai ...ca sunt doar 5.5 km! Partii....aaauuuuu

Intr-un final am ajuns in tranzitie putin cam sifonata, cu o diferenta (cu plus) de doar cateva secunde fata de anul trecut. M-am organizat pe langa bicicleta cu viteza unui functionar public de la ghiseu. Ce sa mai, punerea unei casti de ciclism pe cap este o arta!

In caz ca va intrebati, inainte sa iau bicla din rastel, nu m-am putut abtine sa nu verific rotile de pana (deh ... experienta de anul trecut, desi aveam solutie anti pana acum). De data asta rotile (si bicla in sine) pareau mai pregatite pentru cursa decat eram eu - multumesc Bike Geek!

Am urcat pe bicicleta usor ametita si am dat drumul la picioare caci mai aveam un singur dor:  “vreau sa nu mai fiu mediocra pe bicicleta la un triatlon”. Se poate? Partieeeee....

Imbarbatata de noul meu gand razboinic, dau de primul barbat si strig “stanga” cu un glas usor ragusit. Hop...cine sa fie? – Bogdan, care ma depasise la alergare aproape cerandu-si scuze (paranteza, pe Bogdan l-am cunoscut la un triatlon, in timp ce ne tot depaseam pe ultimul km ...nu a luat chestia asta prea in serios, dar ma tachineaza de fiecare data cand ma prinde in curse, it’s a tri thing :)). Zambesc si trec de el cu indarjire dar se ambitioneaza si ma prinde cateva minute mai tarziu. Nu-i nimic ...cursa e lunga ... mai sunt vreo 10km de bicla (ha... mie nu imi ajunge nici de o masea)!

Aud de pe margine un prieten care imi striga “Andreea, ce faci? Ia roata!” si ma trezesc. Aloo ...am voie sa stau la plasa! Traducere ... acesta era un concurs la care ai voie sa stai foarte aproape de cel din fata ta – la roata – profitand un pic de munca lui in a taia vantul, dar cum eu sunt inca bolnava de Ironmanita ma asezasem regulamentar la 10 metri distanta. Ups...

Ma asez in spatele lui Bogdan si a altor 2-3 barbati vijeliosi. Nu stau chiar la milimetru langa ei ...sunt prea papa lapte, dar recunosc ca e fain sa profiti de munca altuia.  Nu ma tine mult caci in zona cu gropi imi este mult prea frica sa merg “pe incredere” asa ca imi abandonez baietii si imi vad singura de treaba. Cu vantul in freza triatlonul are alt gust :)

Spre finalul probei patesc si o mica patanie. Nu intru in detalii (un pic de mister nu strica) dar va spun doar atat: copii, luati-va sarurile minerale si vitaminele inainte de un triatlon, fie el si unul scurt!

Asa deci. Obosita si cu muschii un pic mai “electrizati” ajung in traznitie. Al 9-lea timp la fete din 45, asadar top 20% ... suficient de peste medie ca sa scap de apelativul ala de “varza pe bicla”-  right? Ei ...hai, poate exista speranta!

Pun bicla in rastel, ma dezbrac de cele 7 cojoace ale dochiei (fusesem cam infofolita, pe motiv de raceala) si o rup la fuga catre bazin. Chiar la intrare ma asteapta cea mai nebuna echipa de incurajari: “fetele pe bicicleta” din Echipa Road Grand Pink (voi scrie curand detalii despre acest proiect) ma incurajeaza facand o galagie de nedescris.  Cum ele striga ca la un meci de fotbal toti ceilalti suporteri si sportivi din jur se alatura vacarmului asa ca trec prin mijlocul unei galerii de aproape 100 de oameni care striga din toti rarunchii. Rad in hohote in timp ce intru in cladire...nu am mai vazut asa ceva :)

In vestiar incerc sa imi pun cu mainile tremurande ochelarii si casca de inot. Ma asteapta 500m pe “sufocate”, cu pulsul pe la 180 si picioarele facute praf. Asta numesc eu distractie! Partiiiiieeeee 

Sar in bazin (nu, nu “cap” ci stilul “prelins” -  ma pregatesc sa il brevetez) si incerc sa inot. Jur ca stiam sa inot zilele trecute, dar acum ma simt oribil si vreau sa scap cat mai repede. 500 de metri e o distanta prea scurta pentru caseta mea de viteze de camion. Ma doare tot, si sunt doar 10 amarate de bazine. Pe bune?

Termin dupa 1000 de ani. Ma chinui inca 30 de secunde sa ies din bazin (era asa de inalta marginea bazinului ca aproape m-am tarat ca o rama) si apoi bag un ultim sprint alunecat pana sub poarta de finish. 1:14:56. Beah ... vroiam sa fie 1:12:30. La anul ma razbun si scot 1:10 caci se reporteaza :)

In concluzie: locul 6 la feminin (din 45 de fete) si locul 2 in categorie. Se putea si mai bine dar am terminat cursa cu zambetul pe buze. Unele zile te gasesc la linia de start un pic mai putin in forma, insa chiar si asa linia de finish te primeste fara resentimente si cu o doza maxi de voie buna.  Ea, Li.ni.a nu te dezamageste niciodata!

Ne auzim pe facebook/liniadefinish!

PS: multumesc pentru poze: Andrei Colotelo, Bike Geek, Radu Cristi si Orange!

Comentarii

Si m-ai intrecut pe ultima proba.... again :))
Felicitari !!

Ce sa zic, a fost o placere :). Lasa ca ma prinzi la urmatoarea cursa 

Ahaaa deci nu doar eu am pierdut timpul incercand sa ies din bazin! Asta pentru ca inainte sa iau startul ma uitam la inotatorii din primele serii si ma pufnea rasul vazand pe cineva care nu reusea sa iasa :))

Felicitari pentru podium!

Dragos, este notorie miscarea tip "rama" la iesirea din bazin la winter tri. doar ca din pacate anul asta nu mi-a iesit la fel de profi ca anul trecut si am pierdut vreo 30 de secunde ...

Hai, lasa, ca nu stiu ce naiba au avut toti cu carceii...... pe mine m-au rupt, dupa bike, in tranzitie... 30 secunde nu m-am putut misca, urlam de durere, dar cine sa auda..... :)

Eu stiu de ce: lipsa de antrenament specific (cand am mai pedalat eu doar 12 km full gas?) plus faptul ca nu am (mai) luat de cateva saptamani saruri si minerale ca pe vremuri (mi s-a parut ca volumele sunt suficient de mici ca sa nu fie nevoie de ceva suplimentar). si eu am urlat in padure, "dar cine sa auda...." ? :)

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.