Povestea cutu schiop la fizio-kineto, varianta triatlonista

Eu am numai 3 picioare, si ma misc asa top-top (sau trosc pleosc in cazul meu), rad cand ma-ntanlesc copii (sa indrazneasca vreo unul !!) si ma cheama cutu-schiop (a.k.a corporatista-triatlonista in recuperare).  Fratii mei ceilalti se joaca (e plin facebook-ul de poze viteziste), cu copii toti dar eu, nu pot alerga ca dansii (nici eu nu puteam sa o spun mai bine), ca sunt schiop si cad mereu (bine, asta cu cazutul pe bicicleta e din cauze adiacente, dar merge la rima). Pentru poezia completa, hai sa ne reamintim aici

Poezia mea incepe … pfiu …nici eu nu mai stiu cand incepe! Citeam de curand ca unul din trei alergatori experimenteaza macar o accidentare pe an, iar eu sigur am ingrosat statisticile astea, caci ma stiu cu “au si aoleu” de multa vreme. Totusi, sa indentificam un moment mai crancen: octombrie 2013, kilometrul 30 din primul meu maraton, cand genunchiul drept decide ca nu mai vrea sa colaboreze. 

Termin cu multe lacrimi si sudoare maratonul, dar ma fac ca nu observ drama din genunchi. Alerg curand la alt maraton (Amsterdam, povestea aici), si genunchiul meu protesteaza vehement inca din km 4.  Urmeaza 38 de km de incrancenare,  si tot ce ma consoleaza la fiecare pas este gandul ca voi merge de urgenta la ortoped pentru “izbavire”.

Ma duc la ortoped, la inceput de noiembrie si …ce se intampla? Pai nimic. Se confirma avertizarile altor colegi alergatori, cum ca fara mult sange si oase iesite prin piele nu impresionezi pe nimeni – vorba aceea, daca doare nu mai alerga si gata! (Poftim??). Fac o pauza si iau anti-inflamatoare dupa cum mi se sugereaza, dar genunchiul meu nu imi este prieten. Alerg din ce in ce mai putin, alerg cu din ce in ce mai putina bucurie in suflet, ba chiar ajung sa alerg strict in competitii. Lunile trec, competitiile trec,  iar eu ma consolez cu ideea ca a devenit o durere cronica. E fain!

Abia prin aprilie (asadar dupa 6 luni) incep sa simt o usoara ameliorare, sau poate m-am obisnuit eu in asa mod ca nici nu mai bag in seama durerea constanta. Dar dezechilibrul din genunchi “sapa” prin alte articulatii. Fara sa imi dau seama imi schimb stilul de alergare (care oricum nu fusese niciodata prea corect) si ajung sa alerg mult prea pe varfuri si mult in lateral protejand inconstient genunchiul problema.

Si apoi … supriza. “Au si aoleu” la articulatia soldului stang…”tendinita iliopsoas stang si leziune interstitiala ligament iliofemural”.  Nah, Andreea, ca de data asta e si mai dragut. Ma bazaie uneori la inot, simt uneori o jena si la bicicleta, iar la alergare …ei la alergare ma traumatizeaza la fiecare afurisit de pas!

Nu prea am chef iar de mers la medic. Vorba aceea, merg ca sa aud iar povestea aia cu “nu mai alerga, ca alergatul nu face bine”? Ma fac ca nu observ, ma fac ca nu ma doare, dar devine o problema. Planul meu de antrenament devine cam stirb in ale alergarii, iar mie imi bate un Half-Ironman la poarta. De Ironman-ul din toamna mi-e insa frica rau, asa ca decid sa incerc din nou… hai, runda 2 de vizite medicale…cat de rau poate fi?

De data asta ajung pe mainile unor specialisti altfel (medic specialist in recuperare medicala, fizio-kineto-terapeut). Sunt oameni cu experienta in a lucra cu sportivi, oameni care au …sa spun? Au ceea ce numesc eu intelegere si compasiune pentru munca unui sportiv, fie el si un amator. O fi mult sa astepti asa ceva?

Fara sa ma zbat prea tare reusesc sa ii fac sa inteleaga ca desi nu ma cheama Nadia Comaneci, si deci nu depinde de mine gloria natiei romane, competitiile mele au o importanta MONUMENTALA pentru mine. Sunt aproape surprinsa …ce sa mai …sunt in stare de soc atunci cand o vad pe tanti “recuperatoarea” agitata sa faca minuni cu 3 zile inainte de Half-Ironman Oradea. Cu greu linistesc apele …plec a 2 a zi catre competie asa ca e prea tarziu … Oradea se va intampla asa … doar eu si cu soldul meu, fara anestezic. Dar e ok … am rezistat eu si in trecut :)

Imediat dupa Half-Ironman ma prezint la datorie. Ma asteapta aproape 3 saptamani de sedinte zilnice de recuperare – cate 2 ore pe zi.  Am fost sceptica un pic … bine, fie …un pic mai mult! Cred ca ajunsesem in punctul in care nu mai credeam in nimeni si nimic, doar groaza  unui Ironman facut cu mult “au si aoleu” inca din start m-a adus la cabinet.

Si acum vine partea frumoasa a povestii. O spun fara nici un fel de motiv ascuns, si fara sa incerc sa gadil ceva orgolii, desi in general ma feresc sa dau nume pe blog. Fizio-kinetoterapeutul meu (spun “al meu” pentru ca am de gand sa il “pastrez” pentru multi ani de acum inainte) a facut minuni. A inteles (este si el fost sportiv), a pus umarul la treaba (la propriu, caci facem impreuna exercitii in care se opune miscarilor mele si de multe ori transpira si el la fel de mult :)) si m-a adus in punctul in care pot sa alerg 30 de minute cu pace rapid si fara dureri. Poate nu pare mult, dar dupa atatea luni de bazaiala, mie mi se pare fenomenal.

Lui Ciprian Gospodin ii voi datora, cel putin multi ani de acum inainte, noul meu stil de alergare mai corect (mid-strike, pe toata talpa, incercand sa atenuez suprinatia “de la natura”). Daca ma veti vedea la o competitie concentrata de imi iese fum pe urechi, sa stiti ca repet in minte la fiecare pas “alearga ca Cirpian, alearga ca Cirpian, alearga ca Ciprian!” :)…

Mai e inca mult de muncit, caci sinapsele nu s-au legat si daca ma tii un pic de vorba alerg iar “ca mine”. Si ca mine e de rau … e calea catre alte accidentari sau agravarea celor din portofoliu!  Dar exista un plan… si un fel de luminita la capatul tunelului.  Si o certitudine ca la alte accidentari viitoare (desi tare as vrea sa nu mai existe) am un numar de telefon la care pot sa sun cu increderea ca nu voi auzi fraza aia cu “nu mai alerga si gata!”

Recuperarea mea nu s-a incheiat, inca mai am de intarit si re-echilibrat anumite articulatii, insa lucrurile intra spre normalitate. Au fost cateva saptamani grele, in care am facut putin din antrenamentele mele “clasice” si am bagat atatea flotari si bazine de inot doar cu bratele de mi-a crescut un brand ca a lui Popeye the sailor (as vrea eu :P).  Soldul meu mai zice din cand in cand cate ceva … insa de cele mai multe ori ne intelegem bine.  

Si pot sa “tri” din nou. Povestea mea cu cutu schiop pare un pic mai vesela decat aia clasica (apropos, ca am recitit poezia, nu vi se parea prea mohorata? Doamne ce poezii sordide invatam cand eram mici! :)) Anyway …

Ironman, viiiiiinnnnnnnnnn!!!

Tags: 

Comentarii

buna,

am aproximativ aceeasi problema ca a ta, doar ca la mine durerea persista de aproximativ 1 an si jumatete.
ma poti ajuta, te rog cu numele medicului care te-a ajutat cu diagnosticul si indrumarea catre sedintele de kinetoterapie?

multumesc mult!

Buna Tatiana, imi pare rau sa aud ca ai probleme. In prinicpiu iti recomand sa mergi la orice ortoped care poate sa iti recomande un RMN. E foarte important, caci fara RMN nu se vad leziunile. Nu conteaza neaparat medicul, sau in cazul meu a contat mai putin caci recuperare e in mainile altui medic :)
Cu RMN-ul vii la medicul specialist in recuperare sportiva - dna. Sidenco Luminita, si la kinetoterapeut (Ciprian Gospodin)
 

Multumesc mult pentru informatii.
Eu am facut RMN, insa a fost efectuat la sold, rezultatul fiind in limite normale.
RMN-ul efectuat de tine a fost la sold sau la alta parte a corpului?

Multumesc mult !

sold, genunchi in cazul meu pentru ca ambele prezentau probleme

Am inteles. O ultima intrebare, imi poti spune, te rog, conteaza interpretarea analizei RMN de catre radiolog sau doamna doctor analizeza imaginile? (in cazul meu rezultatul RMN nu indica nimic in neregula, insa durerea pesista de ceva timp, medicii la care am mers eu nu au gasit o explicatie pentru durere).
Multumesc mult!

Nu ma pricep, insa stiu sigur ca am mers cu RMN-ul si la medicul specialist in recuperare sportiva. Oricum, nici la mine nu s-a vazut nimic la genunchi, probabil pentru ca deja era o leziune veche (de aproape un an)... pe mine ma adusese la ei durerea de sold. Fizioterapia si Kineto terapia a lucrat insa ambele probleme ... 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.