Povesti curajoase despre sportul la feminin – episodul 1: povestea calendarului

Dragi reprezentante ale sexului frumos, am constatat dupa ceva cautari ca mai e nevoie si de un pic de informatie “la feminin” in lumea sportului. Da, stiu, sportul de anduranta in Romania este predominat de testosteron, dar mai suntem si noi fetele de fier printre ei si fie ca vrem sau nu vrem sa recunoastem avem ceva nevoi speciale atunci cand vine vorba de sport.

Daca nu poti sa alergi, alearga-i!

S-a incheiat saptamana 3 din operatiunea recupearea (suna cool, e o metafora foarte buna pentru “mi-am inecat amarul in dulciuri si m-am uitat foarte mult la tembelizor”). Lucrurile in mod paradoxal au avansat de la “reducere radicala a sportului” catre “pauza totala” in urma unei vizite surpriza la dentist, dar e ok, am trecut rapid prin toate stadiile (negare, nervi, “de ce eu?”) si am plonjat de cateva zile in galeata cu blazare.

Shopping dupa pantofi ca la carte – la Runners World Amsterdam

Se spune ca pantofii sunt prietenii cei mai buni ai fetelor, sau ca nu exista o zi proasta atunci cand porti o pereche noua de pantofi.  Poate ca nu sunt eu cea mai “pantofo-holoca” fata din tara asta – cam mereu am pastrat numarul de pantofi (de strada, de munca) achizitionati la un nivel decent - dar recunosc cinstit ca la capitolul pantofi de alergare/sport am cam inceput sa exagerez.

Triatlonisto/maratonista in recuperare. Sau povestea cu “asa nu”

Sa facem un exercitiu de estimari. Cam cate articole si povesti ‘or fi pe online despre suprasolicitare, “burn-out”, accidentari si alte delicii din astea? Mii, milioane? Si cam cate astfel de articole au ajuns pe sub ochii mei? Zeci, sute? Si oare cate sfaturi am primit eu despre asta de la oameni mai intelepti si mai tercuti prin sita miilor de kilometri parcursi? Cateva, zeci? Aha …si cam cate am luat in seama? Va spun eu ….ZERO :)!

4km cu picioarele si 38 …altfel. Povestea maratonului de la Amsterdam

La cateva zile dupa ce am terminat primul meu maraton (povestea aici), dupa ce au mai trecut emotiile, si endorfinele, si febra musculara :) am inceput sa ma intreb daca nu as fi putut sa fac lucrurile mai bine, daca nu cumva un pic mai multa pregatire mentala ar fi schimbat intreaga desfasurare de …”au si aoleu”.

Retrospectiva Septembrie 2012 – Pe podium la Semi-Maraton Comana

Odata cu povestea lacrimogena (asa mi s-a spus, n-a fost cu intentie) a alergarii de la Maratonul International Bucuresti am cam terminat cu postarile despre “ce am facut la cursa X” pe anul acesta. Mai am doar o competitie in plan pentru 2013, maratonul de la Amsterdam, unde am de gand sa alerg in regim de “admirat si contemplat”. Bine, sincer sunt convinsa ca pana in 31 Decembrie ma mai agat eu de ceva in ultimul moment, dar asta e ala poveste…

42 de kilometri si cateva mii de emotii - Primul maraton la MIB 2013

Greu e sa povestesti un maraton (fara sa scrii 42 de pagini, cam una pentru fiecare kilometru), si mai ales acel unic, prim, de neuitat, cumplit, minunat maraton. Am trait maratonul altora de-a lungul ultimilor ani - citind zeci poate sute de articole despre maraton, povesti de pe bloguri, postari pe retele de socializare, auzind pilde in timpul alergarilor de grup, imaginind in ultimele luni fiecare kilometru.

Pagini