Linia de finish

100 de metri liber. Liber la chin

Bine, fie, recunosc! Prefer de 1000 de ori suferinta multa si surda (gen picatura chinezasca) a unei curse de anduranta de 3-6 ore in schimbul unei curse scurte tip “moarte subita” in care ai “doar” 2 minute sa vezi ingeri pe sub apa.

Cele aproape 4 minute de suferinta (am participat intai la o semi-finala si apoi, culmea dramei …a trebuit sa ma adun in cateva minute pentru runda 2) mi s-au parut cele mai lungi minute din existenta mea. A fost nasol!

Tipologiile triatlonistului – studiu empiric si subiectiv :)

Daca tot m-a lovit mirosul de “sezon de triatlon” si privesc  spre calendar numarand zilele pana cand intru la apa, m-am gandit ca e momentul potrivit sa imi expun observatiile extrem de neavizate cu privire la tipologiile de triatlonisti. Asa … fara nici un rost…:)

Sa mai si alergam…zic. Dar sa si biciclim… daca mai incape!

Dupa Brasov, planul era sa adun o saptamana intensa de bike. De fapt, ma pregatesc pentru 2 luni de mancat bicla pe paine, caci Half-Ironman-ul bate la usa (AMR 10 saptamani). Inca nu m-am obisnuit cu SPD-urile, inca am probleme mari cu durerile de spate si degete (datorate incordarii permanente pe 2 roti) si sunt deja resemnata ca aerobarurile fac umbra pamantului fara rost …

Cum treci de la “Excelent, esti prima!” la “Andreea, ai pana!” in 5 secunde. Lectia lui WinterTri Challenge

Dupa o iarna lunga si lipsita de “fluturasii” de la finish a venit si WinterTri Challenge – un triatlon scurt si numai bun de repornit motoare si revazut prieteni si colegi. Am asteptat cu nerabdare evenimentul pentru ca mi se facuse dor de triatlon si pentru ca vroiam sa verific instalatiile dupa multe luni de muncit la tehnica si volum.  Vineri i-am spus unei colege ca ma simt ca si cum a doua zi ar veni Craciunul ... abia asteptam ziua cursei! :)

Da-i o sansa orei de Yoga! Cred ... hm... nu sunt sigura...

Hai sa incepem acest articol fara prejudecati, da?! Trebuie sa recunosc ca pana de curand ma pufnea rasul de fiecare data cand mi se sugera sa merg la o clasa din asta ... fara sudoare abundenta. Eu sunt pe stilul “vijelie” ... alerg repede, inot cu disperare (cat de repede pot, chit ca nu pot prea repede ...) si la orele de spinning nu ma las pana nu vad stelute in fata ochilor.

Se tot aduna kilometrii. Si tot mai e mult pana departe!

De curand un cititor mi-a atras atentia cum ca “nu ne mai povestesti si noua ce faci, cum mai merge la antrenamente!”. Ce sa zic, e corect...in ultima vreme am povestit despre competitii, voluntariat si echipament, si aparentele ar putea sugera ca intre timp stau si crosetez sosetute. Niet, cum ar spune rusul de la recent inceputa olimpiada, nimic mai adevarat :)

Pagini