O portie de istorie Ironman, va rog!

Draga cititorule, daca tot te-am prins trebuie sa iti spun cate ceva despre Ironman, si te rog, nu ma intreba “pai ce ar mai fi de spus?” caci cultul asta poate fi dezbatut pe toate partile fara sa te repeti cateva decenii.  Am decis sa o dau pe istorie si statistici astazi ...

Asta pentru ca, la intoarcerea mea la birou dupa vacanta “Iron”, colegii mei m-au rugat sa le “prezint” medalia intr-o sedinta de department. Nu prea m-am pregatit pentru sedinta asta, caci ma asteptam sa ma duc acolo, sa le zic “iata medalia” si in rest sa mamanc niste prajituri :). Ei bine, n-ai sa vezi, caci cu o zi inainte am primit instructiuni de la organizatorul sedintei sa ma pregatesc corespunzator si sa vin cu detalii tehnice si cifre! Cifre domn’le ca doar suntem ITsti!

Asa ca mi-am facut temele, am cautat pe internet si am pus cap la cap o prezentare foarte corporatista (da, in power point) despre Ironman. Cu istorie, cifre si date tehnice. Doar nu era sa dezamagesc! Si daca tot m-am pregatit, am decis sa scriu un articol despre asta, caci am membrii ai familiei sau prieteni care nu vorbesc fluent “ironmaneza”, dar imi citesc blogul si ar vrea sa inteleaga ce e cu nebunia asta.  Astazi …vorbim despre istorie si numar de participanti, altdata vorbim si despre date tehnice.

Ironman “inceputul” – sau cum se poate transforma un pariu la betie intr-un business de 150 de milioane de dolari.

In 1977, Hawaii, SUA. John Collins – militar SUA, impreuna cu alti prieteni amatori de sport si senzatii tari se cearta la un pahar (cel putin asa se zvoneste) despre cine este mai ...badass: inotatorul sau alergatorul.  Ca sa rezolve disputa arunca la plezneala o provocare. Hai sa facem un concurs cu ambele probe … distante mari, si cine ajunge primul e un “om de fier mah”. Aproape ca se pun de acord cu privire la logistica, dar apoi un alt participant la betie … pardon… discutie …isi aminteste ca a citit undeva ca biciclistii au VO2Max-ul  (capacitatea de a transporta oxigen catre muschi) cel mai mare deci ei sunt cei mai tari!.  Booon, zice Collins  … punem si o proba de bicicleta la mijloc …hai sa va vad …cine se baga?

Un an mai tarziu, la startul cursei s-au aliniat 15 nebuni.  Distantele au fost alese in baza unor curse consacrate de pe insula: 3.8km inot, 180km bicicleta, 42km alergare.  Nu exista un timp limita, nu exista echipa de suport si punct de alimentare. Atletii au pornit la drum cu o carte de credit in buzunar, asa ca din loc in loc se opreau la cate o benzinarie ca sa isi cumpere apa, mancare si …bere (iarasi, zvon, nu bag mana in foc ca le-a ars de bere).

12 au terminat intr-un final cursa. Primul a fost un IT-ist (un ITst...s-a auzit, da??) din armata (si culturist in timpul liber) ..dupa  11 ore si 46 de minute. Collins a fost al 5-lea doar …insa a “mostenit” cursa pe care a denumit-o Ironman si a continuat sa o organizeze in fiecare an.

Ironman expunerea – sau cum afla o tara intreaga despre nebunia asta

In anii care urmeza, Collins, nevasta si cativa prieteni continua sa organizeze cursa Ironman, iar numarul atletilor la start creste la cateva sute. Totusi ramane un eveniment izolat si nu foarte expus catre publicul larg. Ce sa mai, cuvintele triatlon si ironman nu prea intrasera in dictionar. Apoi, jbang…se intampla ceva nebunesc in anul 1982 si mania “Iron” se aprinde.

Jullie Moss era studenta si scria o teza despre psihologia sportului de anturanta. Ca parte practica, decide sa se inscrie la Ironman ca sa vada pe propria piele cum e cu piticeii de pe creier de la kilometrul 200.  Jullie nu era cine stie ce sportiva de anduranta (si se jura ca NU s-a prea antrenat pentru Ironman, desi eu nu o cred :P) dar facea surf in fiecare vara si avea ceva patratele pe abdomen.

Si ce sa vezi, Jullie este in fruntea cursei feminine, la cativa kilometri de linia de finish (inotase in timp decent 1 ora si 10 minute, si biciclise in timp fantastic pentru vremurile si echipamentul de atunci 5 ore si 53 de minute) . Nici ei nu ii prea vine sa creada, dar publicul o incurajeaza si ii striga sa nu renunte pentru ca la cateva minute in spatele ei este concurenta de pe locul 2.

Adrenalina o duce catre linia de finish, dar nici asta nu face minuni la infinit. Se spune ca nu a consumat decat cateva banane si apa (chioara) toata ziua, asa ca lipsa de electroliti (Ca, Fe, Mg, K, etc) si energie incepe sa isi spuna cuvantul. Jullie abia mai poate sa stea in picioare si se prabuseste cu 200 de metri inainte de linia de finish. Urmeaza cateva minute dramatice in care se taraste (la propriu) in 4 labe, iar colega ei de pe locul 2 trece nonsalanta pe langa ea. Ce finish! Si totul este filmat si difuzat in ora de maxima audienta la televiziunea americana. Brusc toata lumea stie ce e aia Ironman si triatlon! Nebunia incepe…

Astazi fraza inregistrata “You are an ironman” si sigla “M dot” aduc la start zeci de mii de triatlonisti anual

Cursa din Hawaii (din localitatea Kona, sinonima cu “Mecca” in lumea triatlonului) este campionatul mondial Ironman si se tine in Octombrie. Jumatate din triatlonistii pe care ii cunosc si-ar da un rinichi ca sa ajunga printre cei 2500 de norocosi de la start :).  Alte 30 de curse Ironman sunt organizate in lume de catre corporatia asta cu “M dot” (semnul Ironman este un M cu un punct deasupra, un logo utilizat nepermis de mult in lume pentru tatuaje permanente. Mie nu imi plac tatuajele, caci altfel cine stie ce nebunie ma apuca …).

Pentru a ajunge la Kona trebuie sa te califici in baza unui rezultat foarte bun de la o cursa Ironman din anul respectiv. E o combinatie de munca titanica si un pic de noroc, caci locurile sunt extrem de limitate. In Ironman Mallorca de exemplu, la grupa mea de varsta (F 25-29) a fost un singur loc alocat, pe care castigatoarea l-a inhatat dupa ce a trecut linia de finish cu timpul halucinant de 10 ore si 13 minute (practic atunci cand am trecut eu linia de finish, 4 ore jumate mai tarziu, ea era deja spalata, mancata si isi facuse si somnul de frumusete).  Asadar doamnelor si domnilor, va rog nu ma mai intrebati cand ajung la Kona, pentru ca raspunsul este simplu: niciodata. Nu prin calificare cel putin :)

O data cu cursele Ironman (cu I mare, deci “oficiale”) au rasarit de-a lungul anilor si alte cateva sute de curse “ironman” (cu i mic) sau … ca sa fim corecti, trebuie sa le numim “curse pe distante lungi”. In practica ne place sa spunem ca un triatlon de 3.8km de inot, 180 km de bicicleta si 42 km de alergare este un Ironman, iar o cursa cu jumatate din distanta este un “Half/semi Ironman”. Dar in realitate, nu avem voie sa folosim cuvintele “Ironman” daca vorbim despre o cursa facuta de o alta entitate. Practic “Ironman” este un brand, asa cum este si Coca Cola, si oficial nu ai voie sa faci la tine acasa o bautura cu zahar si cofeina si sa o numesti Coca-Cola din Berceni :). Asadar …este vorba de bani …multi bani. O cursa Ironman oficiala “costa” organizatorii cateva sute de mii de dolari, daca nu sare de milion.  Iar costul de inscriere pentru un atlet sare de niste sute de dolari. Da … platesti SUTE de dolari ca sa suferi ca un sclav pe plantatie cateva ore bune :), dar apoi ai ocazia sa auzi la linia de finish cuvintele consacrate “You are an Ironman”.  Sunt niste cuvinte tare scumpe … cam 120 de dolari bucata :)

Dar exista alternative. You are …an Iro….aaaa…. long distance tri finisher ;)

Va spun sincer, atunci cand am decis ca vreau sa fac o cursa de 3.8/180/42km mi s-a parut primordial, vital, si extrem de important sa fac o cursa oficiala. Ironman cu I mare. Am strans bani si am mers la Mallorca, desi avem o cursa ironman (cu i mic, da? :P) si in Romania care m-ar fi aruncat in aer doar un sfert din bugetul “Ironman oficial”. Nu stiu sa spun de ce, dar aveam nevoie sa aud cuvintele alea la linia de finish, aveam nevoie sa traiesc “Ironmania” in toata forma ei. Macar o data in viata … pentru prima data la o astfel de cursa mare, Iron-spalare-pe-creier.

Acum insa m-am linistit. Desi recunosc ca atmosfera unei curse Ironman este de nedescris, si imi doresc sa mai traiesc vreodata asa ceva, imi dau seama ca nu strica sa fac o vizita si altor companii care organizeaza curse similare, la costuri un pic mai decente.  Caci stiti ceva? Poate ca medalia nu are sigla M dot, iar la linia de finish nu ti se spune “you are an Ironman” dar durerea si chinul si oboseala si bucuria si euforia si nebunia unei astfel de curse este aceeasi.  Iar in familia triatlonistilor nu ne intrebam niciodata daca cursa de 10-11-15 ore terminata a fost “oficiala” sau nu…

Cea mai mare concurenta este seria “Challenge Family. We are triathlon”, o organizatie care s-a desprins din corporatia care organizeaza Ironman acum cativa ani si si-a facut propria … nebunie. Cursele Challenge (destul de raspandite in Europa) sunt recunoscute pentru viteza. De fapt, toate recurdurile mondiale pentru curse ironman (cu i mic – incep sa fiu enervanta, nu-i asa?) sunt stabilite la Challenge Roth, in Germania. Combinatia de traseu prietenos si atmosfera incendiara (peste 2 milioane de spectatori) doboara record dupa record, atat pentru profesionisti cat si pentru amatori.  In caz ca vreti si voi sa mergeti la Roth, sa stiti ca ar fi o mica problema … pentru 2015 locurile s-au epuizat in 54 de secunde!!! Noroc ca avem internet rapid in Romania, poate asa avem o sansa pentru 2016! Problema cu Challenge si cu orice alta cursa fara logo-ul ala M dot este ca nu te califica la Kona. Dar am stabilit deja ca o calificare e practic imposibila asa ca …Challenge … cred ca ne vom cunoaste curand!

Alternativa in Romania este X-MAN Oradea. Este cursa la care eu am facut half-ironman-ul (bine, fie, cursa pe distanta semi-lunga) si va spun sincer ca organizatorii compenseaza cu varf si indesat lipsa cuvintelor magice de la finish. Este o cursa extrem de bine organizata, facuta in familie, cu oameni care sufera (la propriu) alaturi de tine pe ultimele ture de alergare. Oradea este o cursa ironman si semi-ironman de pus in rama, si de neratat!  In 2015 ma prezint din nou la start …tot la cursa mai scurta …caci 3.8/180/42 nu mai fac prea curand (am povestit aici de ce…)

Si in loc de incheiere, cat suntem de unici, oare?

Multa lume m-a felicitat pentru ceea ce am facut la cursa de la Mallorca. Ce sa mai, pentru cativa prieteni si familie eu sunt o super-femeie, super-atleta, super-corporatista-triatlonista si cea mai cea din univers. Dar adevarul este ca in lume sunt destul de multi nebuni care sa imi tina companie in timpul antrenamentelor lungi, iar eu sunt doar una (si inceata pe deasupra) din multi, foarte multi Ironmani sau ironmani. Nu suntem atat de putini pe cat ar parea la prima vedere!

In fiecare an, cam 50.000 de atleti participa la curse Ironman oficiale, incercand sa se califice la Kona (chiar si aia care se jura ca merg doar ca sa termine cursa ar face pipi pe ei de fericire daca ar prinde un locusor … pana acum nu s-a calificat nimeni din Romania).  As spune ca o cifra similara participa la curse Challenge, Rev3, ITU, Norsman sau curse locale cum este cea din Oradea. Asadar … 100.000 pe an, cu o rata de crestere de 5% pe an din 90 incoace, plus cateva mii de oameni pe an in anii 80, cu o ajustare de duplicare, caci unii au facut mai multe curse  (am dat si eu cu aproximatul, sa nu imi cereti sa va dau calcule cu virgula). Rezulta, rezulta, rezulta in jur de 1.3 milioane de oameni care pot sa se laude ca au facut o cursa iron – 0.0002%. Ei … nu e o cifra atat de mica nu-i asa? :P.

 Sub 20 la suta din participanti sunt femei in ultimii ani, dar cifrele nu au fost la fel de “roz” in trecut, asa ca imi dau si eu cu parerea si spun ca numarul fetelor este undeva la 180.000 in lume. Deci 0.00005% din populatia feminina a facut o nebunie din asta. Girl power!!

In Romania, familia ironman/ Ironman are astazi 128 de membrii din care 13 posesoare de estrogen. Dar e o familie care creste vertiginos …pazea caci vin romanii sa acapareze toate locurile! Spre exemplu atunci cand am decis ca voi face un Ironman, in urma cu mai putin de 2 ani, erau doar 2 fete  …Ironfete. Iar astazi suntem 13!! Nu stiu sa va spun rata de crestere la barbati, dar probabil ca si acolo este destul de mare…si acesta e doar inceputul. Caci Iron/iron mania cuprinde Romania.

Istoria o stim, acum sa vedem ce aduce viitorul …

PS: liniadefinish e acum si pe facebook, in caz ca nu ai obsevat logo-ul "F" din coltul blogului :). www.facebook.com/liniadefinish

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.