La scaldat, varianta triatlonista

Povestea lui Creanga cu “La Scaldat” ar fi putut sa se petreaca chiar si in mijloc de aprilie, intr-un lac de langa Bucuresti, insa Nica si “compania” nu ar fi fost goi pusca, ci infofoliti in costume de neopren (wetsuit).  Chiar ma intreb, Nica stia sa inoate crawl sau bras? :)

Povestea mea “la scaldat” e mai speciala si are si un pic de incercare de bicicleala in intriga, poate si Nica ar fi avut o poveste similara daca ar fi avut bicicleta acolo la Humulesti :). 

Miercuri seara deja in intirziere ajung de la birou, ma echipez cat de repede pentru primul antrenament de inot in ape deschise al anului, organizat de Pegas Triatlon Club. Am de gand sa parcurg distanta pana la lacul Buftea pe bicicleta (dus-intors aproape 60 de km, deci fac si un antrenament de bike printre picaturi) insa nu sunt organizata si pierd mult timp. Cam asa:

Cursiera e pe home trainer cu cauciuc special. Ori schimb cauciucul (nu am timp) ori iau alta bicicleta. MTB-ul a fost la tara de Paste si e infofolit pentru transport cu folie de protectie. Ma chinui sa tai folia, apoi verific presiunea in roti, caut kit-ul de pana, nu il gasesc prin bagajele inca nedesfacute asa ca incropesc altul in graba. Cand sa ies pe usa imi dau seama ca nu am lumini instalate pe MTB. Pfiuu … incep sa caut si luminile. Unele nu mai au baterie, altele sunt cu acumulatori descarcati. In fine … gasesc cativa licurici si ii indes in buzunar langa un ou de ciocolata.

Ies pe usa obosita ca dupa un exercitiu de supravietuire. Atunci cand ma grabesc parca totul merge pe dos, dar acum pedalez, e bine … voi ajunge cu intarziere dar ajung! Si cum gandeam eu toate astea, la nici 200 de metri de casa intru cu rotile bicicletei din plin intr-o groapa. Fssssssss ….  Pana!!!

Eu am o teorie care spune ca daca nu iti este scris sa faci antrenamentul pe bicla in ziua aia, orice ai face, nu o sa poti sa o scoti la capat. E o teorie testata des, care nu mi se aplica niciodata la inot sau la alergare. Dar la bicla … mereu se intampla “chestii”. Un motiv in plus sa nu ma simt niciodata prea cu chef de pedalat :).

Ma uit la ceas. E tarziu rau si eu fac o pana in cam 5 minute. Daca nu fac cursa vietii (de 30 de km prin trafic) nu am nicio sansa sa mai gasesc pe cineva in lac cand ajung. Off …

Fac stanga’mprejur si ma duc in casa. Arunc bicla si casca, iau cheile de la masina si pornesc intr-un mic raliu. Pentru mine o zi in care trebuie sa scot masina din parcare e o zi proasta din start, dar despre asta vorbim altadata ...Ajung In Buftea dupa doar cateva incalcari ale limitelor de viteza (auci), ma ratacesc pe stradute si nu gasesc pontonul de la lac. Dau telefoane dar lumea o’fi deja in apa, asa ca cine sa imi raspunda? Vreau sa ma balacesc si nu gasesc! Toate lacurile sa apeleze la mine :D

Cateva rataciri mai tarziu ajung la locul cu pricina, ies din masina in haine de ciclism si aproape ca incep sa ma dezechipez in alergare :). O gasca de vreo 15 oameni se agita pe langa lac pe un ponton. Doar 2 sunt in lac, altii isi fac curaj iar unii au decis deja ca nu au de gand sa intre in apa de 13 grade. Temperatura asta e la limita suportabilului cu wetsuit, iar fara …ei fara cred ca nici toata votca din lume nu te poate ajuta!

Hai …eu ma bag! Lumea e destul de suprinsa ca insist sa fac asta, dar ei nu stiu cat m-am agitat ca sa ajung la antrenamentul lor. Eu intru azi in apa si daca dau de un iceberg plutitor acolo in lac! Inchid wetsuit-ul, pun doua casti pe cap trase cat mai mult pe frunte si apoi cobor in apa.

Au au au au auuuuuuuu! Imi iau foc partile de piele expusa si simt ca mi se taie respiratia…dar intr-un mod masochist ma bucur atat de mult ca incep antrenamentele de inot in ape deschise dupa o pauza de atatea luni incat nu mai observ cum imi pulseaza degetele. Adevarul e ca inotul in ape deschise e un alt sport …iar daca il practici doar la competitii nu prea ai motive sa fii surprins cand ceasul nu iti arata timpul dorit.

Partea buna este ca apa e inca acceptabil de curata. Lacul Buftea e o idee mai putin scarbos ca alte lacuri de pe langa Bucuresti (pana acum inotasem doar in Snagov la antrenamente, povestea aici), iar acum in aprilie, fara plante si fauna dezvoltata este chiar placut (placut asa …cu indulgenta).

A fost minunat, chiar mi-a prins de minune experienta si in apa am uitat de toata odiseea de pana atunci. Intradevar, apa a fost rece, dar dupa cateva minute m-am acomodat si m-am bucurat cu adevarat de experienta. Soarele apunea dupa cativa copaci, lacul era linistit, apa imi canta in urechi … feerie!

Dupa 20 de minute ceva intepaturi in degetele si talpa m-au facut sa ies. Nu era cazul sa insist, pentru un prim antrnament de acomodare a fost perfect si nici nu vreau sa imi caut o raceala cu lumanarea.

Ah …si era sa uit :), la final am primit flori de la micutul Bruno pentru ca, citez “am fost cea mai curajoasa fata”. Ce as fi putut sa imi doresc in plus?

PS: Antrenamentele se intampla incepand de acum o data la doua saptamani, detalii aici

PS2: Multumim pentru poze Radu Cristi

 

Tags: 

Comentarii

Puteai iesi linistita cu cauciucul de hometrainer, l-am rulat cateva sute de km anul asta si pe sosea, cred ca a sosit totusi momentul sa trec la "anvelopa de vara" :))

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.