Doi pasi mici inapoi

In ultimele luni am luat taurul (stiti voi, bicicleta) de coarne si m-am aruncat cu capul inainte in tot felul de necunoscute, dupa principiul “nu se poate sa nu se poata”. Logica suna cam asa: deci vreau sa fiu triatlonista, este? Pai si triatlonistii se dau pe bicla cu SPD-uri, este? Pai si folosesc si aerobar-uri, este? Pai atunci, daca vreau sa fiu triatlonista e musai, si daca e musai e cu placere :).

Dupa cateva luni indarjire a venit momentul sa privesc cu un ochi critic relatia mea cu Bianca, bicicleta, si sa accept ca nu pot pur si simplu sa ard din etape.  “From zero to hero” necesita mult timp, multi kilometri, mult “bike bike bike”.

La acest moment, cu indulgenta, ma pot considera un ciclist cu indemanari  medii. Inca sunt vulnerabila. Inca ma trezesc ca ma adun de pe jos dupa cazaturi stupide, inca ma mai lovesc  de cadrul bicicletei fara motiv, si inca am probleme in a manevra bicicleta cu mai putin de 2 maini prinse ferm de ghidon. 

Am iesit cu bicicleta cu orice ocazie disponibila, la ore imposibile, pe ploaie, furtuna, frig, in trafic infernal, pe coclauri dubioase,  gandindu-ma ca fiecare minut in sa ma face un pic mai indemanatica.  Dar oricat am incercat, nu am reusit sa ma imprietenesc cu SPD-urile  (pedale si pantofi speciali care “te leaga” de bicicleta) si aerobar-urile (extensie a ghidonului care iti permite sa stai foarte aplecat, “scapand” de vant).

Cu SPD-urile m-am lamurit dupa doar 2 iesiri ca imi caut accidentarile cu lumanarea. Pentru a te lega (la propriu) de bicicleta e nevoie de foarte multa finete. Trebuie sa fii sigur in proportie de 99% ca poti sa anticipezi o oprire din timp si ca poti sa reactionezi cu calm in situatii neprevazute. Say what? Calm? Pe  bicla?? Hehehe …

Iar aerobar-urile, pfff …astea sunt complet science-fiction! Le-am tinut timp de 4 luni pe bicicleta si nu le-am atins nici macar o data in afara sufrageriei. Pe sosea nu am gasit curajul de a pune ambele brate atat de departe de frana :)

Asadar astazi am acceptat ca voi intra in sezonul 2014 fara aerobaruri si fara SPD-uri, si bicicleta mea s-a scuturat de cateva grame de echipament inutil. Da, voi pedala 90 de km la Half-Ironman Oradea peste cateva saptamani in pantofi de alergare si in pozitie mai anti-aerodinamica.  E un fapt cert, am acceptat si am trecut peste.  Si, da, stiu ca arat mult mai putin bad’as pe bicicleta fara ele, e si asta un fapt asumat :P

Sunt 2 pasi mici inapoi, dar voi reveni candva “spre inainte”, dupa Oradea.  Peste cateva luni incerc o re-imprietenire cu cele 2 obiecte de tortura. Pana atunci, cvadricepsi sa am in compensatie …

 

Tags: 

Comentarii

Capul sus si dai din pedale, restul vor veni pe parcurs.

Da, evident ... 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.