Confesiuni despre dieta. Fara griji, n-are zahar!!

Dragi pofticiosi de pretutindeni, sunt si eu una dintre voi, dar am decis sa rup randurile in urma cu ceva luni de zile. Asta nu inseamna ca nu continui sa fiu o pofticioasa…pai cum, asta e un blazon pe care il porti cu tine toata viata! – insa am facut ceva schimbari care au pus savarinele, ciocolata si strudelul cu mere undeva intre lista cu “never ever” si cea cu “doar la ocazii super speciale”

Imi place mult sa mananc, mancanc – vorba Mihaelei Bilic (nutritionist) “cu ochii, nasul, degetele, gura si in primul rand cu creerul, pentru ca totul vine de la cap, nu-i asa? Nu fac parte din  fericita categorie a fetelor care uita sa manance pentru ca in ziua aceea au avut prea multa treaba, nu pot trece indiferenta prin fata unei patiserii in a carei vitrine se lafaie merdenele fierbinti si partenera perfecta pentru un film romantic este cutia de inghetata savurata pana la ultima lingurita”. Am incheiat citatul :D

Ca sa ma intorc la relatia mea personala cu mancarea, recunosc cu tristete ca sunt  “binge eater” varianta “light”. In romana nu am gasit cuvantul potrivit – in termeni simpli ma refugiez in mancare atunci cand sunt suparata, stresata sau am o problema dificila de rezolvat. De-a lungul ultimilor ani nu mi-a fost usor sa tin episoadele de “razboi Andreea vs. Frigiderul” sub control, pentru ca am un job solicitant in care tot timpul arde cate ceva – si cu cat arde mai tare, cu atat simt nevoia sa ma “premiez” cu ceva bun.

Nevoia mea de “mancare de confort” s-a indreptat in special catre zahar. Nu am fost niciodata o mare iubitoare de cartofi prajiti, sucuri carbogazoase sau ceafa de porc. Nu beau cafea si nu fumez asa ca spuneam cu mandrie ca nu am nici un viciu. Nu stiam insa ca cel mai mare viciu din toate este zaharul procesat. Pare o fraza prea dura nu-I asa? Hai, iubitori de baclavale din intreaga lume, sariti …sau mai bine…ia cititi voi pana la capat articolul! :)

Pentru ca faceam sport efectele mancatului de dulciuri in exces (si era in exces, nu exista zi in care sa nu mananc dulciuri, in cantitate mare spre inacceptabila) nu erau foarte vizibile. E drept ca nu am fost niciodata in viata de adult “slaba bat”, dar oschilam intodeauna cu +/- 2 kg in jurul valorii de 60 la cantar. Ajugeam mai spre 57-58kg atunci cand intensitatea antrenamentelor crestea (de 2 ori pe an, prin mai si septembrie, chiar inainte de cele 2 competitii de alergare pentru care ma pregateam pe atunci), dar reveneam usor la 60 sau chiar un pic peste cand mai reduceam din miscare …pentru ca de mancat, mancam mereu la fel…mult, haotic, cu mult toping de ciocolata pe deasupra :)

In Decembrie 2012 printr-un complex mult prea …complex de imprejurari am decis sa imi schimb stilul de viata, aspiratiile si prioritatile. M-am apucat serios de sport – cu competitii in fiecare luna (nu doar 2 pe an) ca sa nu mai am scuze sa scad intensitatea antrenamentelor. M-a apucat visul cu Triatlonul, am dublat numarul de calorii consummate pe luna prin sport dintr-un foc. Insa cel mai important este ca m-am documentat foarte mult si am constientizat cateva adevaruri de bun simt pe care simt nevoia sa le impartasesc cu toti pofticiosii:

1.       Fiecare kilogram conteaza atunci cand il porti “in spate” pe o distanta mai mare de cativa kilometri. Nu e nimic filozofic aici … cred ca ati vazut ca toti alergatorii de curse lungi sunt foarte slabi … Vrei performante la cantar dar si la linia de finish …trebuie sa “te antrenezi” si cu stomacul! Iata o mare tragedie … varianta “fa sport ca sa compensezi pentru mancarea multa” nu va merge la nesfarsit…

2.       Lupta cu kilogramele si cu poftele pentru ca “vreau sa fiu slaba” e pierduta din start. Azi vreau sa fiu slaba, maine am o delegatie si sunt asa stresata incat tot ce vreau este sa ma consolez cu o inghetata, poimaine imi face un compliment cineva si simt ca am slabit “suficient”. Vrei sa faci o schimbare in alimentatie, trebuie sa treaca de superficialul esteticului…avem de unde alege alte motive: sanatate, stare fizica si psihica mai buna, un rezultat (mai) bun intr-o competitie sportiva, salvarea planetei (am auzit si varianta asta, e o poveste prea lunga :))

3.       Sanatatea trebuie sa fie principalul mod de masurare a “siluetei” – da, stiu ca inseamna cateva intepari cu acul pe an insa e foarte important sa stii cum stai cu “frumusetea din interior” :D. Unul din momentele de rascruce in decizia de a renunta la dulciuri s-a produs dupa un set de analize de rutina care imi demonstrau ca desi cantarul imi era prieten aveam nenumarate “iesiri in decor” (colesterol, anemie, etc) datorate exceselor alimentare.

4.       Zaharul este cea mai parsiva inventie a umanitatii. Va las sa cautati pe internet informatii, e plin de articole si studii pentru cei care vor sa le citeasca (iata un exemplu) …zaharul procesat nu are nici un rol pozitiv in organism (poti sa traiesti toata viata fara el), are nenumarate efecte negative si … este la fel de toxico-dependent ca heroina!

Mi-a fost INCREDIBIL de greu sa ma las de zahar! Verbul “a lasa” este potrivit, pentru ca “te lasi” de zahar la fel de greu cum te lasi de tigari, alcool sau droguri. In lipsa dozei de serotonina, creerul tau o ia razna in primele zile, chiar saptamani ... Eu am decis sa ma las “de tot dintr-un foc” ca sa fie treaba treaba. Mi s-a parut mai usor (logistic) sa spun nu la orice are zahar in loc sa calculez fiecare inghititura in timp ce reduceam treptat din cantitate.

In primele  2 saptamani am trait aproape o mica drama ..dureri cumplite de cap, stari de irascibilitate, nivel foarte scazut de energie, as spune ca am dat si intr-o usoara depresie. Ma pregatisem pentru asta, citisem ca poti experimenta asa ceva mai ales daca dependenta de zahar era severa anterior – si la mine era!

Cu fiecare zi care trecea am inteles cat de serioasa e povestea asta cu zaharul. Am avut momente de recidiva (din acelea agresive … cu episoade de mancat in exces), momente cand vroiam  sa renunt, sau momente cand pofta de “ceva bun” era atat de mare ca imi vinea sa ma leg cu un lant de vitrina cu prajituri de la cea mai apropiata cofetarie.

Pe masura ce timpul si starea de “servraj” au trecut am constatat incet incet cateva efecte surprinzatoare:

1.       Odata ce incetezi sa bombardezi papilele gustative cu stimuli de “foarte dulce” pragul de sensibilitate la gust creste foarte mult. In  termeni simpli, acum ca nu mai mancanc zahar procesat foarte multe alimente “normale” mi se par dulci (laptele fiert, legumele crude, alunele, etc) sau pur si simplu mai gustoase

2.       Dupa ce a trecut perioada de adaptare, nivelul meu de energie a crescut simtitor. Capacitatea mea de a sustine efortul in antrenamente a crescut (nu a scazut, asa cum m-as fi asteptat), nevoia de somn a scazut (ma simt mult mai odihnita chiar si cu mai putine ore  petrecute la orizontala) si in general ma simt mult mai bine

3.       Pofta de dulce dispare aproape complet. Nu mai simt nevoia sa mananc dulciuri decat foarte rar, iar in astfel de momente ma pot multumi lejer cu un fruct. Chiar si atunci cand decid sa mananc “ceva bun” realizez ca gustul nu ma surprinde placut – ma deranjeaza textura, mi se pare gretos de dulce si ajung sa nu mananc intreaga portie

4.       Varianta “adio dulciuri” este recomandata doar in primele saptamani, pana uiti de pofte. Andrei Rosu este un avid sustinator al variantei “pana in panzele albe” – se jura ca nu a mancat cozonac de Paste anul acesta :). Pe mine gandul ca nu as putea sa mananc din cozonacul facut de mama m-ar trimite direct pe strada “depresie” colt cu “fac moarte de om pentru o felie de cozonac cu multa nuca” asa ca acum imi permit ocazional cate un dulce. Nu am un algoritm pentru asta ..pur si simplu mananc uneori, dar incerc sa fac din asta un eveniment foarte rar

In urma cu cateva luni as fi aruncat cu eclere si savarine in “nebunul” care ar fi incercat sa ma convinga sa renunt la dulciuri. As fi gasit o mie de motive ca sa justific de ce e mai bine sa raman prietena cu “praful alb sau brun”, as fi aruncat cu scuze de genul “la mine la birou e imposibil sa nu mananci dulciuri ca e mereu ziua cuiva”, “in casa sunt mereu dulciuri”, “la metrou patiseria de la intrare arunca intentionat cu zahar vanilat peste cuptor ca sa ma forteze sa cumpar de la ei ceva bun”.

Nu imi permit sa spun ca sunt un expert in domeniu. Poate ca  nu am dreptate, poate ca zaharul are si efecte benefice – desi eu nu am gasit inca prea multe informatii in directia asta. Nu incerc sa transmit mai departe un cult al “no sugar” – pana la urma fiecare stie mai bine ce dieta poate lua in considerare pentru o viata mai sanatoasa, o silueta de care sa fii mandru, rezultate mai bune in sport. Eu insa sunt pe “no sugar diet” de cateva luni si ma simt foarte bine. Alerg mult mai bine si mai rapid, ma simt mai energizata, episoadele de “mancat haotic pe fond de stres” s-au redus simtitor si … cireasa de pe tort (ce metafora potrivita :))…cantarul meu aproba tot efortul.  

Acum am 56 de kilograme (am dovezi, vezi graficul de la inceputul articolului care prezinta evolutia greutatii mele in ultimii 2 ani), in conditiile in care am pus vizibil masa musculara in urma antrenamentelor intense din ultimul timp (neam de neamul meu nu a avut asa brand, sa traiasca inotul :))...la un calcul simplist as estima ca am dat jos cel putin 4-5 kg de grasime pura fara sa fac foame, fara sa apelez la diete complexe, pastile sau alte nebunii….Don’t worry, it’s (just) no sugar :D 

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.