Razgandirea razgandirii. Din nou pe SPD-uri, acum varianta SPD MTB

Nu poate domn’le omu’ sa faca doi pasi inapoi, nici macar o juma’ de pas, ca ii sar prietenii in cap. In ce lume traim! :) Dupa articolul anterior in care mentionam ca am decis sa renunt la planul de a folosi SPD-uri si aerobaruri, am primit nenumarate mesaje de la prieteni, cunoscuti, triatlonisti care inistau sa reconsider cel putin una din decizii.

Daca despre aerobaruri nu prea a avut lumea ce sa zica (deduc de aici ca nu sunt foarte iubite in general) decizia de a renunta la pedalele cu prindere (SPD) a fost contestata vehement. Am primit incurajari, amentintari de tipul “un sut in fund”, oferte de coaching, de iesit “ca intre fete” si de ajutor.

Trebuie sa recunosc ca mi-a prins excelent acest tip de sprijin. Uneori se mai scutura increderea in fortele proprii, si nu strica sa ai o mare de oameni in jur care, prin diverse metode, sa iti spuna ca POTI sa o faci si pe asta.

Considerand ca primele mele pedale SPD de sosea (tip Lock sau SPD-SL, e bine asa Mircea, da :) ?) mi-au ramas antipatice, am luat in considerare sfatul prietenilor si am schimbat “tehnologia” catre pedalele tip SPD de MountainBike, care …in teorie, sunt mai prietenoase si se desfac mai usor.

Cu o doza maxi de scepticism, am facut rost de o pereche de pedale SPD MTB aproape pensionabile (vechi, ruginite, numai bune de testat) si le-am “imprietenit” cu o pereche de pantofi  vechi cu placute compatibile.

Inainte sa fac proba pe home-trainer, am luat o cheie imbus (nu va panicati, e o piesa inofensiva :P) si dupa dictonul “ce isi face omul cu mana lui e lucru manual” am desfacut rezistenta de la pedale pana aproape am scos surubul cu totul.  E mai bine asa, mecanicii de bike sunt conservatori din fire, lasa arcurile destul de stranse ca “sa nu cumva sa iti sara piciorul din pedala fara sa vrei”. Asa, pai si daca sare ce?? Nu e mai nasol sa NU sara atunci cand vrei sa o faca? Eu prefer varianta asta de “papa lapte” …. Cu arcul complet desfacut si rezistenta minima … :)

Atunci cand am facut primele prinderi si desprinderi pe home-trainer am avut un soc. Nu exagerez! Diferenta fata de pedalele anterioare SPD-SL este colosala. Pai alea erau un fel de “moarte pe roti”, trebuia sa smulg piciorul ca din smoala ca sa “scap”, iar SPD-urile astea de MTB sunt chiar folosibile!

A urmat testul suprem – iesirea pe asfalt – care s-a soldat cu zero cazaturi sau incidente (chiar si zero momente de incertitudine) desi am facut 50 de porniri si opriri (da, le-am numarat :D).

Ei da, dragii mei, m-am razgandit! Nu renunt la SPD-uri, ci doar am de gand sa ard in chinuri (sau, bine fie, le ascund intr-un dulap obscur) pedalele si pantofii initiali (SPD-SL) pentru tot ce mi-au facut :P.   

 

Tags: 

Comentarii

Ei, bravo! După ce prinzi experienţă cu tipul ăsta de pedale să încerci să te dai din nou cu pedale normale şi să-mi spui ce senzaţie ai :)

Habar n-am ...deocamdata senzatia e una de semi stres, dar clar e mai bine cu astea de MTB...e stresul mai mic si zambetul mai mare

Bravo Andree!

Căzătura cauzata de prinderea prea slaba poate fi mult mai dura decât cea în care uiți sa-ti desfaci picioarele din pedale(viteza bicicletei tale fiind spre 0 km/h)....așadar, te sfătuiesc sa iei din nou scula aceea inofensiva și sa mai dai doua ture spre dreapta.
Oricum, felicitări pentru curaj.....

Se pare ca nu am de ales, intre timp m-am prins ca am pierdut deja un surub de la "prea multa relaxare" ...asa ca trebuie sa le mai strang desi nu ma lasa inima.... offf offf 

E, numa' bine, o sa poti folosi pantofii si la spinning daca practici genul ala de tortura in grup prin subsoluri/poduri prost ventilate - vezi doar ca se face balta totala in ei :)

Nu are sens sa-ti bati capul cu faze gen "SPD-SL e de sosea, SPD e de offroad". Una la mana ca prinderile sunt mult mai solide decat la SL, a doua ca poti chiar sa mergi in anumiti pantofi cu prinderi SPD si nu sa patinezi ca un pinguin beat iar a treia ca e mai important sa te simti tu in siguranta cu ele decat sa ai aia 10% in plus de suprafata de contact sau stiu eu ce alta bazaconie. Plus ca am senzatia ca SPD-urile sunt si un pic mai iertatoare cu genunchii decat SL-urile.

Deci eu as trece asta la "un pas hotarat inainte" in locul tau. Hai spor la pedalat, relaxeaza umerii si nu sugruma schimbatoarele de la cursiera :)

Adrian, am inceput cu spd-sl pentru ca bicicleta (cumparata second hand) a venit cu astfel de pedale si nu am apucat sa ma documentez inainte de a face prima investitie in  pantofi (pe care evident i-am luat tot din tipologia SPD-SL)
Acum ca am testat ambele variante confirm tot ce ai spus. Da, sunt mai usor de prins/ desprins. Da e mai usor sa mergi cu ei si DA sunt mai prietenosi cu genunchii/ gleznele pentru ca te lasa sa "joci" un pic unghiul cu care "calci" pe pedala. 
Am notat sfaturile, desi sunt greu de implementat. Cu schimbatoarele parca stau mai ok, uneori indraznesc si sa stau cu mainile pe bara orizontala ... dar umerii ...eh...umerii sunt alta poveste :D
 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.