100 de metri liber. Liber la chin

Bine, fie, recunosc! Prefer de 1000 de ori suferinta multa si surda (gen picatura chinezasca) a unei curse de anduranta de 3-6 ore in schimbul unei curse scurte tip “moarte subita” in care ai “doar” 2 minute sa vezi ingeri pe sub apa.

Cele aproape 4 minute de suferinta (am participat intai la o semi-finala si apoi, culmea dramei …a trebuit sa ma adun in cateva minute pentru runda 2) mi s-au parut cele mai lungi minute din existenta mea. A fost nasol!

Acum ca m-am smiorcait si mi-am zis oful, iata povestea:

Corporate Games, evenimentul la care am participat, este un concurs multi-sport intre companii. Am primit de la Resurse Umane un email de “inrolare” si am decis ca merita sa fac ceva diferit, ca doar nu degeaba ma numesc “triatlonista-corporatista”. Cum nu aveau proba triatlon si half-ironmanul bate la usa, am decis sa aleg proba cea mai linistita – inotul. Vorba aia …ce poate sa ti se intample intr-o piscina?

Abia dupa ce mi-am anuntat intentia de balaceala am aflat in ce consta proba. Nu aveam nimic “de anduranta” – gen 1500, sau macar 400 de metri. Aveam de ales intre 100 de metri liber si 100 de metri bras. Cat? Auci!!

Sa nu va aud ca sunt “doar” 100 de metri! Inotul rapid si inotul de anduranta nu prea au nimic in comun, sunt aproape 2 sporturi diferite. Sau cel putin asta imi zic eu de 2 zile incoace ca sa ma consolez :). E greu sa fii o masina antrenata pentru “Paris-Dakar” pusa brusc pe o pista de formula unu :)

M-am inscris la 100 m liber si mi-am propus sa nu ma stresez…e un concurs de amuzament.   Asa de putin m-am stresat incat abia cu o seara inainte am facut pentru prima data sarituri de pe margine (caci deh, triatlonistii nu sar in apa, ei alearga de pe mal catre lac).

Sambata dupa-amiaza m-am prezentat impreuna cu alte doua colege la datorie. La proba noastra erau 12 curajoase in doua serii.  Am aruncat o privire in jur si am identificat imediat cateva inotatoare “adevarate”- era clar, situatia era fara speranta. La distante lungi tehnica deficitara se “compenseaza” cu anduranta si forta mentala de a “indura” (nu degeaba e un sport de “anduranta”), in schimb la distante scurte, putina tehnica dispare sub presiunea grabei si a efortului brusc si intens…ajungi sa dai disperat din brate si sa inaintezi cu viteza de melc. Orice om care a facut inot din copilarie, chiar si unul neantrenat, va profita de memoria musculara si de tehnica “din amintire” si va face macel cu noi … Am zis ca nu o sa ma stresez, dar acolo la fata locului nu prea mi-a convenit ideea unei infrangeri rusinoase. Pfiu …puteam sa ma fi inscris la alergare.

Primim liber la 20 de minute de incalzire. Evident, alegem sa ne petrecem timpul exersand iarasi cateva sarituri de pe blocstart.  Impreuna ajungem la urmatoare revelatie: (atentie, e maxima :P)

Ai 3 modalitati de a sari in piscina. 1) corect – practic imposibil, sa uitam despre asta :) 2) prea vertical, caz in care se intampla ca te duci prea la fund si … marea tragedie … iti cad ochelarii de pe ochi 3) prea orizontal (clasica “burta”) caz in care o sa te faci de ras si vei experimenta un gen de piscatura pe fiecare centimetru de piele. Fara drept de apel ca varianta 3 este de dorit. Adica ne facem de rusine, ne expunem durerii dar macar ramanem cu ochelarii pe ochi. Mega revelatie!

Deci gata … se da strigarea pentru seria 1 – femei 100m liber open. Hai ..sunt doar 100 de metri, cat de greu poate sa fie!?

Semi-finala

Se dau comenzile pentru pregatirea startului. Evident ma fastacesc… ma urc prea devreme pe blocstart, mi se face semn sa cobor pana la “semnal”. Care semnal? Anyway… Incerc sa iau o pozitie cat de cat corecta si imi golesc mintea de orice gand … Adica aproape orice gand … cred ca am auzit un “vai de mine” undeva prin emisfera stanga.

Aud fluierul dar ma fastacesc un pic si abia dupa ce vad cu coada ochiului ca inotatoarele au plecat ma “pornesc si eu” – rezultatul, in poza de mai jos (eu sunt cea care a sarit un miliard de ani mai tarziu)

Sar … cu “prea putina burta” si imi simt ochelarii miscandu-se cat sa lase cateva picaturi de apa suparatoare acolo langa pupila mea. Eh…asta e! Si trag … imi dau seama imediat ca nu trag cum trebuie. Nu am eu tehnica impecabila, dar macar mi s-a dezvoltat un senzor care imi zice clar cand inot ok si cand inot aiurea. Acum inotam aiurea! Intr-o cursa lunga acum ar veni un moment din ala de conversatie – “ia sa vedem Andreea: brate – ok, respiratie – check, tras – check, picioare – eroare, eroare, eroare”. Ei dar acum sunt doar 100 de metri, se termina proba pana ma termin eu de verificat. Eh asta e … trag si eu mai tare din “tot” in speranta ca asta ma duce undeva! Astept sa vina finalul de culoar si intoarcerea, care nu mai vine. Nu mai vine … vai cat de lung e un bazin de 50 de metri!!

Intorc, intr-un final (intoarcere simpla, sa nu va imaginati o rasturnare din aia ca la televizor!) si ma simt deja rupta. Rupta!! Abia imi gasesc suflul. Aproape ca imi vine sa vomit sub apa. Incetinesc din “motoare” si ma concentrez doar pe respiratie …la 3 brate, desi undeva parca imi propusesem sa inot la 5… no way!! Nu mai am eu plamani de 5, cred ca nu mai am plamani de nimic.

Ajung intr-un final la “linia de finish”. A fost oribil! Ce bine ca s-a terminat, nu mai fac niciodata asa ceva!! Ies din apa si incerc sa ma “adun” ... timpul zice 1:57. Ma uit critic … fir’ar ..stiu sigur ca eu la antrenamente am scos candva si un pic mai bine de atat. Si parca nu ma simteam asa de terminata. Asta e …

Urmeaza cateva minute de revenire, si apoi suntem gata sa plecam spre casa, cand, surpriza... M-am calificat in finala, cu ultimul timp. Auci! Imi doresc sa ma bucur dar aproape ca nu pot. Imi vine greata numai cat ma gandesc ca trebuie sa mai fac inca o data toata chestia asta. A fost oribil, pur si simplu nu mai vreau. Imi e lene, imi e groaza, nu mai sunt nici incalzita (nu ca ar fi contat, dar totusi…)

Finala

Ma simt oribil. Sunt pe culoarul 1, culoarul looserilor :). Ma uit in jur la fetele alea “inotatoare” – una dintre ele in semifinala a terminat cu 30 de secunde mai devreme. Si cred ca nu a tras la maxim, ca se pastra :). O vad ca ia niste apa din bazin si se uda pe fata. Buna idee …am vazut eu la TV candva …sa fac la fel!

Imi este greata. Acum ca stiu cat de rau o sa fie nu mai vreau sa fac asta din nou. E ciudat, dar proba asta de 100 de metri pare cea mai lunga si cea mai scurta in acelasi timp. E prea scurta pentru ca nu ai timp nici sa te trezesti … doua brate mai aiurea si s-a dus toata munca de pana atunci. E prea lunga pentru ca ramai fara suflu si fiecare metru se lungeste in mintea ta la infinit. Nici nu vreau sa ma gandesc ce emotii are un sportiv adevarat intr-un astfel de sport cand se pregateste de start.

Ma urc pe blocstart si mi se pare ca e mai inalt fata de ala din semi-finala … si parca apa e mai adanca … de la ochii mei pana la fundul bazinului sunt niste sute de metri. E clar …am ajuns in punctul ala in care vad “nodul in papura”. Ma cunosc … e momentu sa ignor orice gand si sa intru pe “pilot automat” …caci creierul meu a devenit inamicul meu numarul unu.  Hai … sunt doar 2 bazine, echivalentul a 5 bazine de antrenament. Am facut 5 bazine de sute de ori!!

Sar …si sar extrem de bine, poza arata ca am fost prima care a “plecat” de data asta. Take that! Sunt surpinsa pur si simplu, caci nici nu ma ustura “a burta” nimic si nici nu s-au miscat ochelarii. Si inot bine. Wow…inot bine de tot! Stiu asta pentru ca apa incepe “sa se auda” in urechile mele. Incerc pur si simplu sa ma agat de “moment” si sa nu schimb nimic. Daca merge, sa mearga pana la capat! Ajung la margine, intorc intr-un timp decent si sunt mai putin rupta ca data trecuta. Inca un bazin. Se poate!

Si s-a putut, pana cand nu s-a mai putut :). Undeva pe la jumatate am luat o gura de apa. Nu e mare chestie, se intampla des! De obicei o scuip sub apa la urmatorul brat, dar acum simt ca mi-a intrat pe trahee. Grav, grav, grav. Nu ma panichez… dar ritmul meu se duce la gara si urmatorii zeci de metrii devin o cursa de  supravietuire pana ajung la margine ca sa “ma dreg”. Macar daca as fi avut inspiratia sa bag de tot capul in apa si sa fac restul cursei “hipoxic” (fara sa mai scot capul pentru respiratie) poate mai castigam cateva secunde…

A durat o mie de ani pana am ajuns la margine, m-am agatat de perete si am inceput sa tusesc. Cumva mi-am eliberat gatul dar nu reusesc sa iau o gura plina de aer. Tusesc si mai tare, respir sacadat. Vad ca in jurul meu s-au adunat cativa organizatori, iar una din inotatoarele alea adevarate e langa mine pe culoar si imi spune in engleza sa bag capul in apa ca sa ma calmez. Nu e de bine, nu vreau sa fac show! Ok …sunt ok, incerc sa ii conving pe toti! A fost un episod nasol, dar a trecut!

Ies impreuna cu “inotatoarea” din apa. Ma priveste cu interes dar ii jur ca sunt ok. Nu a fost atat de grav, au fost doar cateva secunde de tuse si respiratie panicata. Pfiu … macar daca terminam si eu concursul asta fara sa ies in evidenta asa … negativ. Timp final 1:59, locul 7 (una din finaliste nu s-a mai prezentat), orgoliu zdruncinat bine.  A fost fun, aproximativ :) si am adus 2 puncte in clasamentul general pentru compania la care lucrez. Sper ca se consemneaza la evaluarea anuala :P :)

Am nevoie de o sesiune de inot buna, una din aia lunga, ca sa imi amintesc ca nu sunt asa de prastie cat sa ma inec intr-un bazin. Nu de alta, dar ma asteapta un lac la Oradea … si apoi un colt de mare si 3800 de metri in Mallorca la Ironman. Curse din astea scurte stiu sigur ca nu mai fac :).

Multumesc pentru poze si sustinere www.z0ltan77.com

Comentarii

Ce m-a amuzat poza aia cand toate fetele sarisera si tu erai inca sus :)) Se mai intampla, f bun startul in finala.
Si nu, sa "iei burta" e deloc o solutie, doare al naibii de rau, mai bine strangi ochelarii tare si sari mai vertical.

Spor la Oradea!

Da ... in semi-finala am luat startul prost si am recuperat cat de cat pe parcurs si in finala am plecat prima dar m-am inecat la mal conform zicalei ..eh ... ce sa zic ... daca mai exista si runda 3 cred ca faceam ravagii si ieseam tot pe 7-8, dar macar cu moralul mai putin sifonat :)

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.