Tri: Inima e in Parang, mintea e in Marea Neagra dar picioarele alearga in Tineretului

Povestea zilei de azi ar fi putut sa contina 90 de kilometri de bicicleta cu 3000 metri diferenta de nivel (Eroica Road Grand Tour in Brezoi), sau 5000m de inot in Marea Neagra la Aqua Challenge, dar a starsit printr-un cros minuscul in parcul Tineretului. Un triatlon al "dezamagirii" de care insa am gasit puterea sa fac haz. Caci asa e mai fain. 

Recunosc ca Eroica era cireasa de pe tort in perioada asta. De la Ironman incoace motivatia mea a scazut veriginos. Transfier bate la usa, e o cursa importanta dar adevarul e ca am obosit. Am obosit sa planific, sa sacrific, sa sufar. Au fost multe dimineti in care Half Ironmanul care ma asteapta nu m-ar fi ridicat din pat, insa gandul la Eroica reusea sa ma mobilizeze si sa ma urce pe bicicleta.

Aveam nevoie de Eroica, este exact o cursa pe calapodul meu: se urca si se sufera mult, se coboara putin si destul de sigur. E o cursa in care muschiul si incapatinarea conteaza mai mult decat tehnica si curajul ... deci ... o cursa pentru masochisti.  Eroica de acum 2 ani a fost si ultima mea cursa de ciclism, asa ca aveam ocazia sa fac si o evaluare foarte obiectiva a progresului meu de atunci. Cum sunt dupa atatea sute de ore de antrenament? Mai putin mediocra? Mai ...ciclista?

Imi ardeau picioarele de nerabdare insa aveam o mica problema logistica. Masina mea are ceva probleme mecanice, nu exista transport public pana in Brezoi asa ca aveam nevoie de un bun samaritean care sa ma transporte :). Nici nu mi-am facut griji caci in lumea sportului amator se poarta “imprietenirile” in masina cu un simplu anunt pe facebook. Totusi la cursa asta, ca niciodata, nimeni nu parea sa aiba un loc.  Am dat telefoane si mesaje pana intr-un final cand mi-am pierdut speranta ...am aflat ca erau si alti ciclisti in impas si m-am consolat cu gandul ca Parangul nu vrea sa ne primeasca :).

Fir’ar sa fie, cum aflu eu daca m-am “facut” sau nu ciclista? Cu corabiile inecate bine m-am reorientat rapid ...daca muntii nu ma vor, ma intorc la tine, iar si iar ...Mare Albastra! In aceeasi zi aveam si un maraton de inot in mare la Aqua Challenge ... 5000 de metri de valuri si curenti si meduze. O placere! Am prins inscrierile de ultim moment, si m-am bucurat de noua provocare. 5000 de metri poate nu par multi daca ai facut niste Ironman, dar 5000 de metri in mare fara antrenament specific nu e chiar o balaceala simpla.  Tot in urma cu 2 ani gustasem cursa asta pentru ultima data ... si aici aveam ocazia sa fac o evaloare ...daca nu aflu cat sunt de ciclista, pot sa aflu cat sunt de ... inotatoare? Spoiler alert ...la inot stiu sigur ca sunt la fel de praf!

Deci boon ...inotam! Startul era la 10:30, am un tren care pleaca la matineu si ajunge la 8:56 in Constanta...perfectiune! Imi fac planurile de weekend ... am niste prieteni la mare deja, Alex poate sa vina dupa munca si sa ne destrabalam in singurul nostru weekend pe litoral pe anul asta. Fac rost de cazare, fac bagajele, imi iau vitaminele si shake-ul cu chia si incep sa simt fiorii unei competitii. Hm ...imi lipise ...nici nu stiam cat de mult imi era dor de o noua cursa!

Ceasul suna la o ora indecenta, eu ma miaun un pic dar apoi imi amintesc ca e “race day”. Hai! Ma organizez si o iau spre gara de nord. Uber-ul meu intarzie vreo 20 de minute, afara ploua de rupe dar sunt sigura ca totul va fi bine. Intre timp organizatorii anunta ca vremea se strica la mare dupa pranz asa ca vor da startul la 9:30. Au! Stai ca devine o cursa contra cronometru inca de pe acum. Dar e ok! Sunt sigura ca Uber-ul ajunge la timp la gara, apoi o sa ma organizez in tren si cumva o sa ajung cu cateva minute inainte de start pe plaja.

Ies din Uber, fug de nebuna spre panoul de afisaj din gara si ...trenul meu nu este anuntat pentru ca ... are o intarziere de 25 de minute. Hei!!

Ok, e ok ...  sunt sigura ca organizatorii ma vor lasa sa iau startul si cu cateva minute intarziere. Ma duc sa cumpar niste apa si astept sa vina trenul ...si ....mai trece o ora.

Dezamagirea ma scufunda cu totul. Fir’ar sa fie nu o sa ajung nici la Aqua Challenge ... taxa platita, tren platit, cazare rezervata. Ufff ...plec acasa cu coada intre picioare, ce weekend!

Ajung acasa si ma arunc in pat ...sunt atat de bosumflata incat ma doare fizic! In gluma ma intreb daca nu gasesc vre-o cursa de alergare pe care sa o ratez ca sa fac un “triatlon al dezamagirii” complet. Apoi mi se aprinde un bec ... parca aveam un cros pe undeva astazi?

Intru rapid pe facebook ...avem ...’colea in Tineretului peste 45 de minute :). Perfectiune! Ma schimb in echipament de alergare, dau doua guri de apa pe gat si o rup la fuga catre parc. Daca nici asta nu iese ...e semn ca tre sa raman acasa si sa ma apuc de framantat niste cozonaci  ... sau cam asa ceva!

In parc mai gasesc niste prieteni care se amuza de “triatlonul” meu de pana acum. Recunosc ca e o poveste pe cinste! Inscrierile la cross se lungesc, startul intarzie, mie imi e cam cald, somn si ... mi-e foame rau! Am mancat micul dejun la 5 dimineata.

Crainicul incepe numaratoarea inversa iar eu ma bucur ca un copil. Chiar o sa iau startul la ceva astazi! Sigur, o cursa de 4.5 km de alergare nu se compara cu un efort de 4 ore la Eroica sau vreo 2 ore la Aqua Challenge, dar e ceva ...acolo ...sa imi ajunga pe o masea :)

Ca la orice cross, e o buluceala fantastica la start. Vad un prieten alergator care isi face drum printre incepatori si incerc sa ma tin dupa el. Primele sute de metri sunt foarte foarte complicate. Eu incerc sa imi intru intr-un ritm ...nu stiu exact care ritm ca nu am mai alergat “doar” 4-5 km de vreo 2 ani. Chiar nu stiu pe unde sa stau ...alerg prea incet sau prea repede?

Cred ca alerg mult prea repede pentru ca mi-e foarte cald, si foarte foame ... si ...ma simt deja obosita. Tai un pic din motoare si ma amuz privind in jur ...ce fete avem cu totii cand alergam asa cu “zvac!”.

Kilometri trec cam fara nicio noima si ma apropii de finish. Nu prea am fost atenta la ce se intampla in jur dar acum apas un pic pe acceleratie sa se termine totul mai repede. Cum dau drumul la picioare vad cu coada ochiului o alergatoare care pare extrem de intrigata de faptul ca o depasesc. Stai ca nu ne intrecem pentru un cross.. la curse din astea nu exista clasament oficial si nu ma intereseaza asa de tare daca sunt a x a sau a x+1 a ... O las sa ma intreaca dar apoi incetineste. Ok ...atunci hai ca trec eu inainte. Nope, se aprinde din nou! Ok ...treci in fata! Iar incetineste ... Ce pisicute? Tu stii cati nervi am eu inmagazinati azi ...stii cate linii de finish am ratat? Ma enervez si brusc mi se pare foarte important sa o depasesc. Ea e vinovata pentru tot, ha ha! Ea raspunde la atac, eu acelerez, ea isi rupe plamanii, eu apas si mai tare pe acceleratie. Nah ...nu putea sa stea cuminte? :) Ne apropiem de finish, suntem umar la umar si mai avem cam 100 de metri. Si stiu ca \urmeaza sa o intrec, pentru ca in ultimele luni am facut ... cate sa fie? Vre’o 500 de lansate la final de antrenamente. Zau ...sa dau drumul la picioare si sa uit de mine pentru cateva zeci de metri cand deja sunt zob a devenit un fel de automatism. Lansatele de suta sunt pentru mine ca spalatul pe dinti. Imi inchid mintea si nu mai vad, nu mai aud nimic ... picioarele zboara la 2:53 pe mie (WTF?!) si termin micul nostru duel cu un avans de vreo 5 metri. There, you are welcome! Un duel stupid pentru locul ... habar nu am ...probabil undeva intre 5 si 10 la general feminin. #MisplacedAnger

Ma prabusesc la umbra si imi trag sufletu. Nah ... s-a terminat si “triatlonul dezamagirii” pe ziua de azi. Ma duc la linia de finish unde incerc sa intreb pe acolo daca cineva are idee pe cat am iesit...doar asa ...de statstica? O fata de acolo ma priveste critic si ma pune la punct. Sigur nu ai cine stie ce pozitie, aici vin printre primele alergatoarele adevarate! Auci! Asta a fost sub centura ...ma duc acasa ... nu stiu nici cat sunt de ciclista, nici cat sunt de inotatoare ...iar alergatoare adevarata sigur nu sunt :)

Comentarii

Buna! Ma bucur ca am dat peste blogul tau :) Povestea mea e povestea clasica: dupa aproape 3 ani de munca la birou si vreo 15 kg in plus am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac ceva, doar ca eu am fost dintotdeauna un esec in materie de sport. Chiar si in liceu singurul lucru pe care puteam sa il fac cat de cat era sa alerg. In prima zi, dupa primii 200 de metri nu am mai putut sa respir. M-am descurajat automat. Dar in seara aceea am gasit absolut intamplator articolul tau despre cele 26 de motive de a nu participa la un maraton. In mod neasteptat m-a amuzat si m-a ambitionat in acelasi timp. Am inceput sa caut informatii si planuri de antrenament. Azi am alergat cam 6 km: alternand 800 m alergare cu 400 m mers. E o distanta foarte scurta, dar oricat ar fi de penibil ma simt foarte mandra de mine. Si am vrut sa imi rup un moment din zi ca sa iti multumesc. Daca nu ti-as fi descoperit blogul cred ca as fi renuntat dupa prima zi. Cu siguranta nu o sa ajung niciodata la nivelul tau, dar iti multumesc ca m-ai scos afara din casa. Exista intr-adevar o satisfactie in a-ti depasi limitele, chiar si atunci cand limitele sunt extrem de jos...cum este cazul meu. Mult succes pe mai departe! Si o viata cat mai frumoasa! :)

Sa nu mai spui ca nu vei ajunge niciodata la "nivelul" meu :). Si eu am reinceput sa alerg in 2011 dupa cativa ani de pauza totala si imi amintesc foarte clar ca mi-a luat aproape 1 an ca sa pot sa alerg 2 ture de parc in Tineretului (6km) fara sa alternez mersul cu alergatul. Stiu ca pare ca esti foarte departe de "alergatorii" ceilalti, dar toti am inceput la fel! Nu te descuraja, progresul se va vedea rapid daca perseverezi si daca faci totul cu placerea si bucuria de a alerga. Bafta!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.