Ciclism

3 ani de la prima pedala

3 ani, 8000 de km petrecuti in sa, nenumarate vanatai si julituri dar si multe momente cand am trecut peste temeri si m-am simtit cu adevarat neinfricata. O poveste complicata, inca zbuciumata, ce se tese printre picaturi, caci cerintele altor doua sportruri cel putin la fel de solicitante nu imi permit sa scot bicicleta din casa atat de des pe cat ar trebui. 

A doua evadare

Prima mea “Prima evadare” a fost acum 2 ani, in zorii relatiei mele cu bicicleta. Atunci eram la inceput de drum, abia ma plimbam prin parc, asa ca PE 2013 a fost un exercitiu mult prea dureros despre ce inseamna o cursa. Plecasem ultima (la propriu, dupa copii) si am ajuns printre ultimii dupa 55 de kilometri de “jur niciodata nu mai fac asa ceva!!”

Cele 5 minute de faima :)

Impreuna cu o parte din echipa Road Grand Pink, am fost astazi de dimineata in direct la "Neata cu Razvan si Dani". Inevitabil discutia a ajuns la Ironman, si uite asa am ajuns sa vorbesc la televizor despre ce imi trece prin cap atunci cand sunt intr-o cursa. Nu am zis tot adevarul, am uitat sa le spun cat de mult ma gndesc la manare ... de obicei la dulciuri. :)

Cam asa a fost: 

Ploua infernal si eu pedalam la Campionatul National

Ploua infernal, si noi ne iubeam, prin mansarde, in luna lui Marteeeee. Era o vreme de facut orice, prin mansarde sau prin casa dar in nici un caz de gonit prin centrul Bucurestiului, in viteza, pe bicicleta. Dar pe lista zilei era Campionatul National de Duatlon si ma astepta o cursa in care trebuia sa “ma iubesc” cu Bianca, bicicleta, prin ploaie… Foarte romantic :).

Hai Bianca, parca anul asta era al bicicletei, nu?

Uneori ma intreb de ce triatlonul nu are altceva in locul probei de bicicleta. Cum ar fi un sport: inot + saritul coardei + alergare, inot +  mers pe role + alergare, sau inot + stand pe maini cu cadere in pod + alergare,  sau chiar inot +  sarituri cu parasuta + alergare. De fapt, sunt aproape sigura ca as fi stapanit orice al sport mai bine decat mini-odiseea asta pe doua roti.

D.N.S. la Slanic Prahova, sau cum sa te accidentezi inainte de start

O ciclista impiedicata + zero tehnica de offroad + o salina  + intuneric = Love?  Ce se poate intampla daca decid sa merg la o cursa care este mult peste indeletnicirile mele,  in februarie, dupa o pauza de luni bune in care nu am iesit cu bicicleta in afara sufrageriei?

Sa facem cunostinta cu Beti. Beti cea urata :)

Am gasit bicicleta visurilor mele, bicicleta pe care ma simt in sfarsit in siguranta, si relaxata. Luati loc, nu o sa va vina sa credeti: alaturi de ea, pentru prima data dupa 2 ani de la prima pedala din existenta, simt ca imi place sa pedalez :). Ce are bicicleta asta (nume de cod Beti), atat de special, de a reusit sa ma faca sa o iubesc dupa numai cateva pedale prin oras?

Sa trecem la o descriere succinta:

Acasa …si acum ce urmeaza?

La intoarcerea acasa dupa episodul Ironman (povestea aici) energia si entuziasmul celor din jurul meu m-a suprins pur si simplu. Eu nu eram foarte incantata de rezultatul meu de la Mallorca (a nu se intelege ca nu sunt fericita si ursurata ca “s-a terminat”, doar ca stiu ca as fi putut si mai bine de atat … intodeauna este loc de mai bine, sper!) insa colegii, prietenii si familia m-au primit ca pe o super-vedeta.

Pagini