Cum se simt 70 de ore de antrenament intr-o luna

Ok, s-a incheiat o luna speciala, Mai fiind cea ma “plina” luna din planul de antrenament pentru Ironman 2.0. A fost cea mai plina luna, caci pentru Ironman “intaiul” maximul acumulase cam cu 10 ore mai putin. Statisticile spun ca s-au strans 69 de ore si 27 minute de antrenament. La asta se adauga poate inca 3-4 ore de chestii “nemasurabile” precum incalzirile, stretchingul, imbratisatul foam-roller-ului pe covor. Asadar au fost in medie 2 ore si jumatate din (doar) 24 alocate sportului in fiecare zi.

Sigur, au fost si zile de pauza, si cateva zile cu o ora scurta (dar intensa) de inot, alergare sau bicicleta. Dar au fost si zile foarte pline, cu 6-8 ore de stat pe bicicleta, cu trezit la 5 dimineata si mers la bazin, cu alergat prin parc la ora 12 noaptea. Si totul s-a simtit astfel:

70 de ore de antrenament au gust de “dulce”. Nu mananac dulciuri de obicei dar la antrenamentele lungi plec cu buzunarele pline de turta, ciocolatele, sandwichuri cu unt de arahide, banane, jeleuri cu fructe, geluri si batoane pentru sportivi. Mi s-a luat de ele, va spun sincer :), dar matematica imi spune ca nu pot sa pun la loc cele 3000 de calorii dintr-un antrenament mancand salata si broccoli.

70 de ore de antrenament miros a flori de tei si iarba proaspat tunsa. Poate ca sunt eu prea obosita, sau efortul fizic intens imi atinge niste neuroni mai colorati, dar in ultima vreme totul miroase. Miroase puternic … si placut  (mai putin eu, dupa antrenament …uggghh). Am momente cand sunt in pragul fericirii absolute cand alerg pe sub un tei inforit, sau pe langa muncitorii din parc care tund iarba … iarba tunsa miroase a stadionul unde mi-am petrecut copilaria alergand

70 de  ore de antrenament se simt a introspectie. Cel putin jumatate din aceste ore le-am petrecut singura, doar eu cu gandurile mele undeva pe un coclau, luptand cu interperiile. Am vorbit atat de mult cu mine in ultima vreme incat uneori mi se pare ca sunt chiar insuportabila. Ce faci mai Andreea azi? Ei bine, ce sa fac … sufar pe dealul asta …din nou

70 de ore de antrenament au sunetul masinii de spalat haine. Stiti reclama aceea la detergent de vase (cred) care spune ca in viata totul incepe si se termina la chiuveta? Suna ceva de genul asta: Botez: vase, nunta: vase, vizita la prieteni: vase, cearta: vase, Craciun: vase. :) Ei, cam asta simt eu despre spalatul vrafului imens de rufe (cate un set complet de echipament sportiv de la 1-2 sporturi zilnic). Viata mea suna cam asa: trezit de dimineata: rufe la spalat, venit de la munca: luat rufe de pe sarma, intins alte rufe, pus rufe in dulap, venit de la antrenament: rufe, somn: rufe, mancat: rufe. Ironman = RUFE! Nu am o statistica pentru timpul pentrecut cu acest “antrenament” dar simt ca sunt niste ore consistente acolo. Scris articol: rufe, rufe, rufe … nu se mai termina! :)

70 de ore de antrenament se simt … coplesitor si incurajator in acelasi timp. E foarte foarte munca in orele astea, foarte multe secunde de concentrare, de strans din dinti, de rupt ultima farama de vointa din tine. 70 ore de antrenament m-au scufundat in unele zile, la prorpiu. In alte zile, mi s-au parut incredibil de abordabile si m-au ridicat cu moralul undeva in al 9-lea cer. 70 ore de antrenament sunt MULTE ore de antrenament. E o NEBUNIE pentru un om cu familie si job si prieteni.  Sunt prea multe pentru a fi sustenabile pe termen lung!  O luna, o data la 2 ani …merge …dar merge greu si cu multe sacrificii. 70 ore de sacrificii mari, asumate. Nu regret niciun minut

PS: Ironman, viiiiiiinnnnnnn!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.