Un an de liniadefinish.ro

Anul trecut pe 20 Februarie am publicat primul articol pe blog, intr-un moment cand simteam ca exercitiul acesta de a scrie despre planuri, progrese si curse ar putea sa ma tina (mai) legata de visul nebunesc de a participa la un triatlon si intr-un final de a termina un Ironman.

Acest prim articol (iata varianta integrala) povesteste de ce blogul se numeste tocmai, nici mai mult si nici mai putin decat “liniadefinish” :). Asta pentru ca la momentul acela nu aveam nici o alta idee despre ce altceva as putea sa scriu, si eram mandra tare de numele pe care il gasisem :)

Intre timp s-au scurs 84 de povesti, pareri sau anectode, si s-au adunat printre randuri cateva kilograme bune de emotii si auto-incurajari.

Nu am inceput acest blog cu o vizune, si nici nu am conturat una intre timp. Este pur si simplu un loc unde scriu atunci cand mai gasesc timp printre responsabilitatile de la job, antrenamente si chestiile cotidiene. E un blog care uneori reuseste sa emotioneze sau sa energizeze (asa mi s-a spus), iar asta ma bucura sincer!

Blogul ma inspira in primul rand pe mine. Recunosc ca in unele zile mai dificile (in care sunt accidentata, sau ma intorc de la un antrenament care nu mi-a iesit asa cum as fi vrut) citesc articole mai vechi ca sa imi amintesc de unde am plecat.  Simt ca e foarte important sa raman ancorata in realitate, sa imi amintesc unde eram, cat am muncit ca sa ajung unde sunt acum si cati "ani lumina" mai am de parcurs pana cand voi putea sa trec peste liniile alea de finish la care visez :).

Ma amuz de fiecare data cand citesc articolul asta despre prima mea iesire solo cu bicicleta pana in parc si inapoi, pentru ca imi amintesc cat am fost de extaziata ca am reusit sa parcurg singura 11km intr-o ora intreaga (he he.... ce vremuri!). La fel de inspirational este si acesta, in care povestesc cum invatam in parc sa ridic sezutul de pe sa pentru cateva secunde…Uneori la competitii ma simt dezamagita cand trec alte fete “ca vantul si ca gandul” pe langa mine pe bicicleta, dar adevarul este ca am plecat de la zero si am depus mult efort ca sa pot macar sa ma aliniez la start. Uneori uit … si ma supar, ma acuz ca nu trag suficient de tare, sau ma blazez … si atunci “pica” la fix una bucata articol mai vechi. Eh si uite asa imi fac singura trafic pe blog :D

Ce sa mai zic de inot? Din pacate nu aveam acest blog la momentul in care am inceput primele cursuri de inot, caci va jur, as fi facut senzatie cu povestile alea! Vai, cata apa inghitita, cate momente de disperare ca sa pot sa termin 2 bazine legate, cata febra musculara, cate dureri si cate momente de incertitudine in care as fi putut sa jur ca e imposibil sa inoti 3.8km (distanta de la Ironman).

Chiar daca primele lectii (alea cu pluta si “invatam sa suflam bule in apa”) vor ramane intr-u eterna uitare, am scris cateva articole in faza mea de “stim sa inotam, acum sa inotam si corect”, cum ar fi acesta unde aflu ca se poate inota fara sa respiri, sau acesta in care dau ochi in ochi cu inotul in apa adanca pentru prima data. Ei … dupa ce arunc un ochi pe asa un articol mi se pare ca acum inot ca o torpila! Ce sa mai, am senzatia ca sunt un fel de Ian Thorpe al bazinului… pana ma uit la ceas si vad ca inot foarte incet :) … Pfff … e ceasul de vina, sunt sigura!

Asadar … va multumesc pentru atentie, si va mai astept pe blog …caci calatoria inceputa acum un an nu e nici pe departe aproape de finish :)

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.