Despre alimentatie si bazaconii care m-au tinut in priza la Half Ironman Oradea

Ok, va zic pe sleau. Ani de zile am alergat fara nimic “la ghiozdan” – fara saruri si vitamine, izotonice, superalimente si alte nebunii. Multa vreme am insistat ca eu vreau sa alerg “curat” si ca nu vreau sa primesc ajutor – legal, parafat, bio, eco, ce ‘o fi el. Mi se parea ca “fur” sau ca nu e corect sau ca nu e “safe” sa iau ceva pastile cu vitamine, cateva bauturi pentru sportivi sau sa mananc mai mult din x si mai putin din y. De fapt … imi amintesc o discutie care m-a marcat acum un an si ceva cand un alergator montan mi-a insiruit un pomelnic de sfaturi ingerabile (spre orarea mea era o lista foarte lunga) si m-a avertizat ca daca nu iau alimentatia in serios nu voi vedea niciodata rezultatele pe care le astept. La momentul ala mi s-a parut exagerat, acum nu mai sunt de aceeasi parere. 

M-am pornit greu pe calea asta si sunt abia pe la jumatatea drumului. Am avut o incapatanare sora cu nebunia cu gandul ca “eu pot si fara”, de am ajuns sa lesin pe la concursuri epuizata si alimentata prost. Incet incet m-am lovit de probleme grave (caderi de forma, epuizare, burn-out pe final de curse cand simteam ca nu mai am benzina pentru inca un pas) si deficiente dovedite clinic (de vitamine, minerale) care mi-au amintit ca nu sunt super om. Sunt facuta din carne si oase, si imi supun corpul la un efort mult peste limitele normalului (40 de ore de munca, 15 ore de antrenament + viata de zi cu zi … in fiecare saptamana) …asta daca nu am o competitie de 6 ore care sa stoarca cateva mii de calorii si grame bune de minerale si vitamine dintr-un foc.

Nu vreau sa fac acum o pledoarie, va spun doar cum sta treaba cu mine. Incerc sa mentin totul la un minim rezonabil, insa la mine in bucatarie au aparut incet incet cateva flacoane si cutii pe care le consider utile in antrenamente si absolut esentiale in curse…mai ales in curse asa de lungi. Nu vreau sa fac reclama (nu primesc nimic de la nici un producator, jur) si va spun fara menajamente ca nu sunt un exemplu de urmat. Dar asta e lista .. take it or leave it

Inainte de cursa (in saptamana dinainte) am plusat pe langa alimentatia clasica cu Salt Sticks (pastile cu saruri minerale) – minim 2 pe zi, si coenzima Q10 (1 pe zi). In plus, am aruncat cateva lemonade cu seminte de chia (nu radeti, da, am citit si eu “Born to run”), si foarte multe fructe, legume si salate

In dimineata cursei am luat un mic dejun cu paste si braza, o limonada cu chia, 2 Salt Sticks, 2 pastile de Q10, un baton de cereale si am baut o sticla plina de izotonic. Folosesc Izostar Hydrate&Perform Neutral (pudra) cu gust neimpresionant (nici bun, nici rau, e exact ce imi trebuia) de multe ori un pic mai diluat cu apa decat “la recomandare”. Ma inteleg bine cu el, insa in cursa asta in prima parte la bicicleta nu am putut sa il beau …pur si simplu aveam pofta de apa curata (am povestit aici). Cu jumatate de ora inainte de start am luat un gel de la Izostar Actifood Gel de mere. Este cam singurul lucru yummi din toata lista de geluri – are fix gust de piure de mere … gen mancarica de bebelusi si il folosesc mereu la curse sau antrenamente de peste 4 ore.

In tranzitia 1 (intre inot si bicla) am luat 2-3 guri de izotonic (aveam o sticla lasata special in rastel pentru asta)

Pe bicicleta am murit de foame si sete! :) Cum eu nu pot sa mananc si sa beau din mers, si opritul mi se parea cam inacceptabil, am plecat cu gandul ca voi consuma doar 2 bidoane cu izotonic din dispozitivul meu hands free. Totusi, am fost nevoita sa ma opresc ca sa schimb continutul unui bidon cu apa (dupa pofta inimii) si atunci am profitat de ocazie pentru a arunca repede pe gat inca un gel Actifood de mere si 2 pastile de Salt Sticks. Ar fi fost nevoie de mai mult … daca as putea sa mananc din mers as fi luat cu mine cel putin 2-3 cubulete de sandwich din paine integrala cu unt de arahide (mda, chiar functioneaza) si as fi baut cel putin inca un bidon de apa sau izotonic. Sa nu faceti ca mine, ca eram cat pe ce sa mananc pietre de foame pe ultima urcare!

La alergare am profitat de bufetul de la punctul cu voluntari si am facut macel …cel putin pe  la primele 2-3 vizite cand simteam ca imi este foarte foame si foarte sete. Cred ca am baut cam 4 pahare de apa, 2 de izotonic, 1 pastila de Salt Sticks si 3 patratele de Izostar HighEnergy fruit boost. Sunt patratele mici de jeleu si chiar le recomand pentru ca se mananca foarte usor la alergare.  Din gama “sa ne trezim” am luat 2 pastile efervescente (se topesc in gura) de Nutrend Carbonex (din alea de te scot din letargie instant …eu le numesc ”jbang”) si cam 2-3 pahare de Cola.

Nu sariti! Stiu ca e “rusinica” sa bei bauturi carbogazoase insa am experimentat la antrenamente si am citit mult pe net pana am ajuns si eu la aceasta concluzie (in cartea lui, Chris Mccormack detaliaza): spre finalul unei competitii de peste 5 ore cel mai probabil sistemul tau digestiv este spre pauza daca nu deja in moarte clinica. Nu poti sa te astepti sa mai “stie” sa digere ceva care seamana a mancare sau bautura adevarata, dar tu ai nevoie majora de energie …deci suntem in incurcatura. Totusi  apa colorata cu zahar super-rafinat si eventual putina cofeina are sanse sa treaca rapid in sange si sa iti ofere doza de enrgie de care ai nevoie. Acum .. nah … nu dati cu parul! :) Nici eu nu beau cola in mod normal…insa la ultimele 2-3 competitii mari am incercat sa beau cola pe ultimii 5km si chiar ne-am inteles bine. Eu si bautura diavolului :)

Ah … mentionez ca am facut teste si “antrenamente de alimentatie” cu mult inainte de cursa. Nu am luat nimic nou  sau netestat. Oricum, sunt de parere ca stomacul unui triatlonist de curse lungi (clar la o cursa de 6 ore sau 15 nu e cazul sa zici ca te descurci si fara mancare) ar trebui sa fie “invatat” cu combinatii dubioase, mancat pe fuga (la propriu), foame si tot felul de situatii. Si e o obisnuita care se cladeste in timp, in mod deliberat!

Am vazut candva un interviu cu Rinny Carfrae care spunea ca in perioada de build up mananca intentionat mancare grea inainte de antrenamente (avea in fata un hamburger mare si cartofi prajiti) ca sa se asigure ca stomacul ei “invata” sa functioneze in orice conditii. Eu nu m-as duce chiar in directia aceea, insa am facut treptat tot felul de teste cu alimente “de competitie”, alimente pentru micul dejun din ziua cea mare, bauturi si izotonice.

Nu am avut nici un fel de problema stomacala la aceasta cursa, desi anul trecut, in perioada cand oscilam intre “prea putin” (spre zero) sau “prea prost” (luam si eu un gel ne-testat chiar in ziua cursei, eventual chiar la iesirea din apa cand esti ametit bine) am avut si eu partea mea de distractie digestiva la triatlon. Nu e fain!

Acestea fiind spuse... pofta buna, revin curand cu un ultim episod despre cateva invataminte si trairi la Oradea :). 

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.