Ziua cea mare - Road Grand Pink

Da, stiu, au trecut aproape 2 saptamani de la Road Grand Pink, primul concurs de ciclism feminin din Romania, si eu abia acum ma apuc sa scriu despre asta? Adevarul este ca intreaga experienta Road Grand Pink este de necuprins, emotiile si satisfactiile muncii de partea cealalta a baricadei (ca organizator) sunt unice.

Am gasit cu greu energie sa imi adun gandurile pentru o povestioara. Una Pink. Povestisem acum cateva saptamani despre idea acestui proiect dedicat exclusiv fetelor pe bicicleta, asa ca nu mai insist. Va spun doar cam ce am simtit in ziua cu pricina … ziua cea mai lunga :)

Pe locuri, fiti gata, Road Grand Pink!

Ceasul suna la 5:30, deschid ochii si sunt intr-un pat strain, in vizita la rude ca sa ajung mai repede in piata din Otopeni. Am dormit putin si cu multe emotii, imi doresc, ne dorim, o zi perfecta (ha, control freak!!). Din pat verific mailurile si mesajele pentru ultimele detalii, si 3 minute mai tarziu deja vorbesc in soapta la telefon. Sper ca gazdele mele au genul ala de somn profund :)

Cobor in bucatarie, printez programul zilei si harta locatiei in mai multe exemplare, verific sa nu uit nimic si ma imbrac cu tricoul meu roz pe care scrie “ORGANIZATOR”. In ziua asta imi pare cel mai special tricou. Aproape sunt gata sa plec dar apoi, ca o triatlonista ce sunt, imi amintesc ca trebuie sa acord importanta cuvenita nutritiei asa ca hotarasc sa mananc totusi ceva …cine stie cand mai apuc? 

In timp ce mai vorbesc la telefon si imi adun catrafusele, mancanc cu viteza luminii doua oua si un pic de branza, dar apoi ma opresc pe loc cu cea mai existentiala dilema a zilei:  intr-o casa de super ecologisti unde totul se recicleaza ce fac cu cojile de ou? Le pun la gunoi la “nereciclabile” sau la cutia “pentru compost”? Ei, Andreea, acum sa te vad! E ora 6 dimineata, iar asta e prima decizie dificila a zilei! Ce fac cu cojile de ou huh? :) Ma pufneste rasul si le las pe masa (sorry folks), imi iau cheile de la masina si plec. Hai ... Road Grand Pink, astazi impreuna cu colegele mele facem istorie!

Ajung in piata din fata Primariei Ototpeni si sunt surpinsa sa vad cata agitatie e deja acolo la ora 7. Parchez masina si in ultimul moment imi vine o idee – voi da drumul la ceasul cu GPS ca sa vad cat si cum alerg toata ziua dintr-o parte in alta. Sa ramana la statistici, nu?

In prima parte a zilei incercam sa ne impartim eficient ca sa instalam “tabara”. Sunt corturi si bannere de asezat, mese de adus, cabluri de tras. Se intampla totul foarte repede iar in cateva minute avem cortul de administratie Road Grand Pink, cortul de cronometrare, cele de alimentatie si se lucreaza la corturile partenerilor.  That was easy :)

Marea mea misiune a zilei a fost “CPS-ul” (Critical Pathway Schedule ii zice la mine in coorporatie, cica pe la altii se cheama Diagrama Gant). Pe scurt, facusem  programul zilei la minut. Pe culori, pe taskuri, pe responsabili, totul la virgula. La ora 8 si t’spe minute trebuia sa se intample treaba Y, si daca nu se intampla fugeam la locatia cu pricina sa ma asigur ca se misca rotile. Alooo, au trecut 30 de secunde si nu s-a intamplat treaba Y!? He, he … cred ca am fost cam enervanta in ziua aia, daca ma gandesc acum bine la asta :P

Cateva mili-secunde mai tarziu (timpul zboara foarte repede in astfel de zile), suntem gata de primul start. Doamne… primul start. Se intampla! MC-ul anunta (la minut :D, conform cu CPS-ul) alinierea micutelor cicliste junioare la linie, iar eu ma apuc de misiunea numarul 2 a zilei:  verficarile de siguranta.

Impreuna cu baietii de la Bike Geek voi verifica casca, franele si capacele de ghidon de la fiecare bicicleta. La Road Grand Pink am vrut sa facem absolut tot ce este posibil pentru ca fiecare ciclista sa concureze in siguranta, asa ca am facut aceste verificari la sange … am fost mai catolica decat Papa chiar!

Din fericire pe durata zilei nu am fost nevoiti sa descalificam pe nimeni, desi nu fara un pic de efort si emotii. Cei doi mecanici au reparat si reglat frane pana in ultima secunda (la propriu … la cursa Easy ride au reusit sa regleze o frana mult prea larga in timp ce MC-ul numara startul …noroc ca decisese sa inceapa numaratoarea de la 20, si numara destul de incet). Iar cand vine vorba de capacele de ghidon, am ajuns sa donez capacele de la bicicleta mea, si de la bicicletele prietenilor mei pentru a acoperi cate un ghidon golas. Fetelor, sa nu mai veniti la curse fara capace, da? :)

3, 2, 1… Start, si au plecat! Micile cicliste au plecat ca o vijelie, cu zambetul pe buze, pletele in vant si castile aratand ciudat in capul unor pui de om. M-am uitat la ele si mi-am sters ochii umeziti de emotie in timp ce am inceput sa tip si sa aplaud ca  sa le incurajez.  In jurul meu multe dintre colegele Road Grand Pink erau ca si mine aproape inmarmurite de emotie. Pentru cateva secunde cred ca toate am gandit acelasi lucru, fiecare din “avampostul” nostru:  Incepe, nu pot sa cred ca incepe!

Cat ai clipi ne-am pregatit si de startul 2 – al echipelor de parinte + fetita.  Aici emotiile erau parca duble, unele mici cicliste aveau trac, altele le explicau cu calm adultilor strategia de cursa (nu glumesc, o mica razboinica ii explica taticului ei ca ea vrea sa mearga tare din prima, ca raspuns la sfatul acestuia de a merge mai incet pe prima tura). Am verificat din nou castile si bicicletele, am asteptat pana la “3, 2, 1... Start” si apoi am fugit catre scena unde colega mea de la premii avea nevoie de putin ajutor pentru a pregati pungile cu bunatati.  Tic tac, tic tac … GPS-ul spunea ca se adunasera 5km deja facuti intr-o mica piata de 100 de metri patrati.

Intre timp emotiile cresc si mai mult. Urmeaza prima proba pentru adulti:  Easy Ride – o cursa unde aveam peste 140 de cicliste, majoritatea la prima participare la o competitie sportiva.  Incep verificarea cu si mai multa grija, casca, frane, capace … Cat fac verificarile incerc sa le incurajez pe fetele mai timorate, printre care si multe prietene dragi aflate la prima competitie. Primul concurs nu se uita niciodata …

Tic tac, tic tac. Hai, vine cursa lunga, o cursa la care vom vedea o mare de fete tragand de pedale mai ceva ca in Turul Frantei :). Daca nu ati fost acolo ati ratat un super spectacol! Emotiile s-au mai domolit, cel putin pentru mine. Verific inca o data bicicletele desi multe din fetele astea stiu cu ce se mananca un astfel de concurs. Totusi pasesc in fata liniei de start, mai mult ca un pretext sa le vad cu ochii mei de aproape. Ia sa vedem fetelor, va tin franele astazi? :).  Zambete si chicoteli, cateva incurajari, cateva imbratisari. Sunt minunate,  zau, cum stau ele una langa alta, concentrate dar totusi fara incrancenarea aceea pe care o vezi la startul unei competitii de/cu barbati. O cursa de fete este altfel!

Imediat dupa start fug sa mai rezolv cateva chestii (nici eu nu mai stiu ce anume) iar apoi aud MC-ul cum striga in microfon ca plutonul isi incheie prima tura. Las totul deoparte si fug sa vad si eu minunea.

Pentru prima data in Romania, avem un pluton de fete din acela adevarat. Fetele colaboreaza intre ele, in spate avem un pluton de urmarire…ce sa mai …este tot ce ne-am dorit. Imi gasesc o parte din colege si incepem sa ne imbratisam sarind in sus de bucurie. Woooo hoooo!!!

Apoi mai trec cateva clipiri din gene, timpul zboara in timp ce fiecare din noi se ocupa de ultimele detalii pana seara tarziu cand pleaca si ultimul concurent,  strangem tot ce mai este in piata si ne tragem sufletul.  Aproape ca nu imi vine sa cred ca s-a terminat.

Apas pe butonul de la garmin ca sa inchei “maratonul” – au fost doar 12.95 km :). Dar emotiile? Kilogramul acela de emotii nu cred ca se poate masura cu un aparat digital!

Si am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea ...noastra :). Rezultatele curselor aici. Impresii si povesti gasiti pe pagina de facebook Road Grand Pink

PS: Multumesc pentru pozele din acest articol: Biciclistul.ro, Donez Amintiri, Zoltan Marton, Ileana B. Voiculescu, si  Zora Iuga - fotograful oficial al echipei :)

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.