Road Grand Tour, Road Grand Pink si alte cele

Salutari din Ironman-land, taramul mitic unde zilele curg atat de repede incat habar nu ai in ce zi a lunii suntem dar stii sigur si in miez de noapte cate saptamani mai sunt pana la …linia de finish. Taramul unde administratorul de bloc poate sa te scoata de la intretinere caci si asa stai doar 5 minute pe acasa. Taramul unde nu mai ai timp sa scrii pe blog decat din an in Paste (vine Pastele acum deci, ma conformez), asa ca va recomand un like la pagina de facebook dedicata Linia De Finish, caci pe acolo ma mobilizez mai des sa incarc cate o poza, o atentie, o maslina despre cum merg antrenamentele pentru ironman 2.0. 

Asadar, nu am timp de stat mult pe vorba. Iata care sunt “stirile editiei”

Seciu-dragostea mea, sau Road Grand Tour etapa 1 de anu acesta a fost un real succes pentru mine. M-am situat pe locul 1 castigand detasat atat cursa fetelor cat si cursa baietilor profesionisti. Glumesc :). Seciu dragostea mea s-a desfasurat anul acesta pe canapea, cu febra, tuse, stari de voma, ameteli si alte delicii. M-a durut enorm (pe bune, durut fizic) faptul ca nu am putut sa ajung anul acesta la Seciu (povestea de anul trecut aici), este singura cursa de ciclism la care imi doresc sa particip, la restul ma duc mai mult cu forta :P. Eram inscrisa, eram antrenata, eram gata de o noua portie de suferinta pe pantele epice de la crama, dar nu a fost sa fie. Pana in ultimul moment am sperat intr-o minune, iar in seara pre-Seciu mi-am pregatit tot echipamentul de cursa desi abia puteam sa respir.  Oficial acesta este al 2 lea DNS (did not start = nu s-a prezentat la cursa) din ”cariera” mea sportiva. Dar in alta ordine de idei pot sa va spun ca am “profitat” de cele aproape 12 zile de convalescenta  si am dormit enorm de mult. N-am mai dormit atat de mult de pe vremea copilariei ...

Road Grand Pink II, re-editarea de anul trecut a primului concurs de ciclism feminin din Romania s-a intamplat weekendul trecut. Am povestit la prima editie mai multe despre implicarea mea, alaturi de alte cicliste in organizarea acestui proiect care imi este foarte drag.  Anul acesta nu am putut sa fiu la fel de activa, ironman-ul si-a spus cuvantul si am fost mai mult un sustinator din umbra. Totusi am incecat sa ajut pe unde s-a putut – am predat kituri, am cumparat consumabile, iar in ziua cursei am alergat de colo-colo facand de toate – la final Garmin mi-a aratat ca ma plimbasem 9km in ziua aceea, un pic mai putin fata de anul trecut :).

Va mai spun despre Road Grand Pink II ca a fost cel putin la fel de special. Ca atmosfera la o cursa doar de fete este diferita, ca fetele s-au dat tare la pluton cum vezi pe la Eurosport (musai de vazut - filmuletul de pe pagina de facebook a competitiei) si ca ma bucur nespus ca fenomenul #fetepebiciclete a luat asa o amploare. O colega de organizare chiar mi-a atras atentia ca acum 2 ani nu stiam nici o alta fata cu cursiera in Bucuresti (chiar e adevarat, la momentul in care o luasem pe Bianca eu una nu mai stiam pe nimeni …) iar acum ne adunasem atat de multe fete … se discutau strategii, se puneau la cale planuri marete de viitor. Ciclismul e un sport greu de facut in singuratate, va spun sincer ca am incercat … si primii mei ani de bicicleta au fost plini de ture solitare. Dar Ciclismul cu “gasca” e altfel … il gust din ce in ce mai mult, alaturi de #fetepebiciclete .

Antrenamentele pentru Ironman merg bine, daca e sa fiu indulgenta si sa trec cu vederea cele 7 zile de pauza totala (da, am numarat) datorita bronsitei.  Sunt insa foarte mandra de mine in ceea ce priveste starea de spirit.  Am incercat, si chiar am reusit sa nu ma simt in nici un fel in legatura cu … chestia asta. M-am inbolnavit, am pierdut niste antrenamente, am mancat niste (multe) prajituri ca sa nu o iau cu capu' ... asta este. Am deja destul de multe sezoane la activ ca sa stiu ca e aproape inevitabil sa se mai buseasca cate o componenta. Am acceptat destul de stoic toata tevartura cu pastilile, inhalatii, concediu medical si alte delicii si am decis sa vad partile pline ale paharului: am dormit foarte mult, m-am plictisit enorm prin casa si mi s-a facut o pofta nebuna de pedalat/ alergat/ inotat …numai bine caci ma asteapta cateva saptamani cu volume foarte mari de antrenament. Bronsita trece, Ironmanu’ ramane :)

Ironman, vin!

PS: multumesc pentru poze Brandusa Mutoiu

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.