Un fel de triatlon biclo-color-dance

Aerul rece al diminetii, latratul suav al cainilor dupa roata bicicletei, poza selfie in lanul galben cu rapita, vantul napraznic in freza, zambetul de 1000 de centimetri pe fata, recorduri semnalate de runkeeper, nori colorati de pudra, prietenie, dans si hilizeala, un dus foarte riguros si o tona de haine de spalat. Cam astea sunt punctele cheie ale relatarii de azi despre ziua de ieri :)

In caz ca va intrebati, ziua de ieri a inceput, din nou devreme. Mai exact la 5:40 cand creierul meu nu a avut nici macar forta sa protesteze la inca o trezire prea matinala. Dar ... cine se trezeste de dimineata, departe ajunge, si are sanse sa faca un antrenament de bicla cu mai putine sesiuni de injuraturi in trafic. Mic dejun, imbracat, verificat presiune in roti, veriticat kit de scule la bike, dat cu crema de protectie solara (de 2 ori), luat ceva de mancare si hai ... la lupta!

Partenera de distractie este Adina, alta iron-triatlonista-corporatista gata sa isi sacrifice cateva ore bune de somn pentru un antrenament. Iesim din orasul adormit (citez “ce liniste e, lumea normala doarme la ora asta ... lasa, sa doarma, ramane mai mult loc pentru noi”) si o luam spre Tunari/ Moara Vlasiei.

In plin camp fac cunostinta cu vantul de la Nord Est ... sa il numim Crivat, Alizeu, sau Uragan. Vai de mine! In oras si prin sate nu s-a simtit atat de tare, dar acum pare ca pedalez pe loc. Mai ca imi vine sa plang, dar apoi imi amintesc ca nu imi prinde rau un antrenament hard-core. Candva, pe muntii din Mallorca, la km 170, imi voi aminti de momentele astea! Hai, capul la cutie si muschii la bataie (si NU...statul la plasa nu e o varianta la Ironman asa ca am stat amandoua la distanta regulamentara una de cealalta si am suferit in mod egal :))

Dupa cateva opriri pentru poze (au inflorit lanurile cu rapita, si canta vrabiutele prin paduri, si ...e foarte frumos), o intanlire cu un patruped foarte suparat (nu stie el cu cine se pune, huh!) si cateva salutari cu biciclisti din contrasens care abia atunci isi incepeau plimbarea, am ajuns inapoi in oras.

 Ne-am luat portia de trafic si injuraturi (pe bicla nu am pretentia sa fiu o lady, asa ca am ocazia sa imi exersez vocabularul cenzurabil) si am ajuns acasa. Ciclocomputerul zice 77 de km, care fac cat 100 cu vantul ala, dar nu stiu de ce, cand ajung in sufragerie, in ciuda durerilor mi se pare prea putin... In ultima vreme, toate antrenamentele mi se par asa ...

Pun bicicleta pe home-trainer si, daca tot sunt deja echipata, si incalzita, si rupta, hai ca merge inca un mic antrenament cu race pace de sprint, ca sa trec de 90. Half-iron-90 :)

Programul meu de statistici sportive ma rasplateste cu cateva mentiuni. “With this workout, you have achieved new personal records: Bike Distance in a week, Bike Duration in a week, Bike Distance in a month, Bike Duration in a month, Total Cardio distance in a week, Total Cardio distance in a month”. Ah, ce minunat!

Urmeaza o repriza de somn “bolovan”, ca dupa un record personal, si apoi trezirea pentru proba 2 din “triatlonul” de azi – alergarea de la The Color Run.

Despre Color Run mai scrisesem aici. Mi s-a parut o idee minuata pentru non alergatori sau alergatori foarte incepatori (o alergare + party-all-in-one care te pacaleste sa alergi) dar eu una nu am fost prea prinsa de concept, caci “am treaba serioasa de facut”.

Ok deci alergi si la fiecare km te stopeste cineva cu culoare, zic pas. Am primit insa o invitatie gratuita si am avut ocazia sa merg impreuna cu prietenii, asa ca am zis “hai la petrecere, totusi”.

Daca tot era bal, am profitat de ocazie si am stat un pic mai mult in fata oglinzii la plecarea de acasa. A fost prima “cursa” la care am mers machiata, cu fard in obraji, rimel pe gene si ruj pe buze :)

Pe scurt, va spun ca a fost pur si simplu De-men-ti-al!!! Nu ma asteptam sa fie asa de minunat. Atmosfera era una pur si simplu altfel. Nimeni nu avea chef  de alergat, toata lumea era gata de petrecere. Am mers-alergat-cu-viteza-melcului facand multe pauze pentru poze,  ne-am batut cu culori la punctele de distractie, am ras invitand trecatorii sa ne ia in brate (daca aveau curaj ...). Iar dupa finish (imediat dupa finish) a urmat proba 3 a “triatlonului” zilei, 2 ore de dans si voie buna la petrecerea de dupa.

Idea asta de after-party dupa cursa nu e noua, s-a mai tot incercat in diverse versiuni dar nu prea s-au aprins spiritele. Aici a fost insa diferit. Am dansat si cantat cum nu mai facusem de mult, si toata lumea era un pic prea vesela (or fi pus ceva dubios in prafurile alea colorate :P).

Poate si pentru ca aici nu a fost o pauza intre cursa si  petrecere (gen stai 2 ore sa apuci sa te odihnesti si sa te molesesti pana incepe distractia) ci cursa a fost o petrecere si la finish deja intrai intr-o atmosfera in care toata lumea dansa, se batea cu culori si facea poze. Mii de poze!

Inutil sa va spun ca merg cu siguranta si anul viitor la The Color Run. Adevarul e ca am luat in ultima vreme mult prea in serios totul. Munca, antrenamentele, totul este contra cronometru, totul trebuie facut perfect, totul trebuie planificat, inghesuit intr-o zi care e din ce in ce mai scurta. Aveam nevoie de asta, de o petrecere scurta dar intesa, de o alergare absolut relaxata cu prietenii in care conteaza sa faci febra musculara la burta (din cauza rasului) si nu la picioare.

As mai fi stat, insa dupa 2 ore de dansat fara oprire m-a apucat foamea...si promisiunea unei cine tarzii cu supa de galuste a pus capac chefului... exista totusi o piramida a nevoilor, si atunci cand faci un triatlon, chiar si unul biclo-color-dance, stomacul este totusi rege :)

Comentarii

Ma bucur ca ti-a placut la The Color Run :)
Spor la antrenamente!

Da, chiar a fost altceva!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.